Povestea lui OzzLau despre a doua zi de Maximum Rock Festival 2013 (maine revenim si cu ceva galerii foto): O seara cu My Dying Bride I-am ascultat prima oara undeva pe la jumatatea anilor 90. Nu mai auzisem de ei niciodata dar m-a fascinat pentru inceput numele, apoi versurile ciudate si nu in ultimul rand muzica, ceva nou pentru niste vremuri dominate de curentul grunge sau cel alternativ. Dupa mult timp, o eternitate in ani metalici, visul mi s-a implinit la Artmania 2007, cand am facut cunostinta pe viu cu geniul domnului poet Aaron acest Jim Morrison in varianta doom, dar si cu ceilalti colegi de scena. Aveam sa-i revad peste 2 ani in aceeasi locatie, transmitand aceeasi emotie de stari si trairi intense, in deschiderea unor alti tipi ciudati pe nume Opeth. Sambata, 26 octombrie 2013, a fost o alta data din calendar pe care nu o voi uita prea curand, Maximum Rock Fest din Bucuresti avand cap de afis in ziua a doua My Dying Bride. Am ajuns la Turbohalle, locatia ce a gazduit festivalul, cand deja pe scena incepuse showul celor de la Abigail. O formatie ajunsa deja la maturitate, pe care o revad de fiecare data cu mare placere, oamenii fiind consecventi pana la capat in a sluji curentul doom metal, destul de rar pe la noi prin tara. O imbinare de experienta cu exuberanta noului val de muzicieni tineri, un recital reusit cu piese in special de pe ultimul album It is Night I Fear, care s-a potrivit de minune cu peisajul. Nu am sa inteleg in schimb prezenta pe scena a celor de la Goodbay To Gravidy, privita cu multa reticienta si de publicul prezent in numar tot mai mare, care era mai preocupat cu vizitarea locatiei sau cu socializarea la una mica, genul de muzica practicat de bucuresteni nefiind in concordanta cu ideea acestui fest. Ardelenii de la Dirty Shirt au reusit sa mai domoleasca debitele verbale ale privitorilor, combinatia de industrial cu folclor fiind una destul de reusita, partile de growl fiind imbinate cu cele de muzica populara in maniera... Faith No More. O trupa interesanta care isi promoveaza ultimul album, si de care sper sa mai auzim. Trecerea de la trupe autohtone la cele straine a fost asigurata de LeavesEyes, formatia celebrei soprane Liv Kristine, in vremuri demult apuse vocea ce ne incanta pe primele albume semnate Theatre Of Tragedy. Daca in 2008 la Sibiu cu ocazia Artmaniei, prestatia a fost una modesta, pot spune ca acum, si cu cateva kilograme bune in minus, doamna Kristine, ajutata fiind si de domnul Krull (apropo, tare as vrea sa stiu ce sampon foloseste sotiorul de la Atrocity), ne-a aratat de ce e in stare, dialogurile muzicale dintre cei doi fiind la inaltime. Un recital dinamic de aproape o ora cu piese de pe mai toate albumele, publicul reactionand pe masura. Despre The 69 Eyes nu prea am ce comenta pentru ca efectiv nu as avea ce. Fara sa am vreo urma de rautate la adresa lor, acest stil de muzica nu-mi spune personal nimic. Un fel de Type O Negative, varianta Montley Crue, ceva ce eu nu inteleg desi m-am straduit sa dau tot din mine ca un elev silitor. Am vazut chiar priza la public, ma bucur pentru exuberanta celor din primele randuri, unii chiar echipati si machiati corespunzator, data viitoare sper sa-mi fac temele mai bine. Putin inainte de miezul noptii si in uralele celor peste 1500 de fani s-au auzit primele acorduri din Kneel Till Doomsday, My Dying Bride facandu-si aparitia pe scena. A urmat un concert de zile mari, un show total, poate cel mai bun recital dintre toate sustinute pana acum in Romania. Comparatia cu un vin vechi care cu cat sta mai mult si imbatraneste in sticla cu atat este mai bun si aromat este perfect adevarata. Cu sunetul la inaltime am putut degusta impreuna cu cei prezenti din gama larga de mostre englezesti de calitate superioara. Au fost si marci mai vechi dar si noi, de pe ultimele exponate, imbinate perfect cu jocul de scena teatral al inconfundabilului Aaron Stainthorpe pictat pe fata in maniera melodramatica si ca de obicei, fara prea mari reprize de dialog cu publicul, acesta din urma fiind din cale afara de entuziast si euforic Ajutoarele sale de nadejde de la chitari Andrew Craighen si Hamish Glencross au fost ca de obicei puntea de legatura cu starea neoclasica in ale death-doom metalului asa cum sunt catalogati mai nou britanicii. Un mare plus si pentru Lena sau fata cu bassul ce contrabalanseaza ritmul cu mare dibacie, in concordanta cu sunetul depresiv al viorii lui Shaun, sau cel mai nou membru din familia My Dying Bride. Au fost 80 de minute de contemplatie, trupa parasind scena fara bis, fara prea multe cuvinte de multumire in ciuda aplauzelor si a suspinelor de regret. Fara exagerare unul din cele mai bune concerte vazute de subsemnatul pe 2013. In incheiere cateva cuvinte si despre locatia unde s-a desfasurat festivalul, Turbohalle, fiind un loc incapator, ideal pentru manifestari de acest gen cu o acustica buna, spatiu pentru fumatori si o aerisire decenta. Mai trebuie remarcat si faptul ca pe langa concerte Maximum Rock Festival a gazduit si expozitii si targuri cu articole rockaresti de toate felurile si pentru toate gusturile, cat si un Drum Stage unde au cantat cativa dintre tobosarii cu renume din tara, dar si doi din bateristii prezenti la fest, este vorba de Dan Mullins de la My Dying Bride si Joris Nijenhuis de la Atrocity. Sa ne vedem cu bine si la editia de anul viitor! • Setlist My Dying Bride: 1. Kneel Till Doomsday 2. Like Gods of the Sun 3. The Raven and the Rose 4. From Darkest Skies 5. Turn Loose the Swans 6. The Whore, the Cook and the Mother 7. Like a Perpetual Funeral 8. My Body, a Funeral 9. The Cry of Mankind 10. She Is the Dark 11. The Dreadful Hours OzzLau
Posted on: Wed, 30 Oct 2013 07:50:48 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015