Privesc cu regret şi cu durere spre clipele în care credeam în mine . Acum .... nu mai cred . Mi-e frică să mai cred în ceva/cineva ... mi-e frică să mai pun în joc vreun sentiment , oricât de mic . Mi-e frică să mai simt , pentru că singura dată când am simţit cu adevărat , am greşit mult şi tare . Apoi , mi-am repetat greşeala , ori de câte ori am încercat să fie 'altfel' . Şi 'altfel' nu a fost niciodată . M-am dezamăgit . Şi am dezamăgit . Şi la rându-mi am fost dezamăgită de alţii care au fost dezamăgiţi şi ei ... Ciudată viaţa asta , nu ? Cum ne luptăm zilnic cu demoni interiori , cum vrem să demonstrăm lumii că suntem capabili de fapte mari ... şi da , suntem capabili de fapte mari , dar nu prea am văzut oameni capabili de sentimente mari . Ciudat . Ciudat cum vrem să atingem apogeul , şi când reuşim , parcă nu suntem fericiţi . Parcă era mai bine acolo jos , de unde nu puteai să cazi atât de tare . De unde mergeai mai târâş , mai în genunchi , mai pe coate , dar mergeai ... Am întâlnit oameni în aparenţă fericiţi . Cu relaţii . Cu bani . Cu maşini de lux . Cu persoane la braţul lor cu care păreau că sunt bine ... Şi foarte mare mi-a fost mirarea să-i văd distruşi în interior . Să văd o inima putredă , un suflet plin de praf şi în spatele vieţii opulente , doar câteva ruine ale trecutului ... Nu ar trebui să luptăm atât . Nici cu noi , nici cu alţii . Pentru că scopul vieţii , nu e să demonstrăm cine ştie ce , sau să câştigăm cine ştie ce . Scopul vieţii este altul . Nu ştiu care . Şi nici nu-mi pasă . Pentru că am promis că orice-ar fi nu o să-mi pese !
Posted on: Tue, 30 Jul 2013 08:36:11 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015