Priveşte-te în ochi. (RUMOURS 12) Moda românească continuă să devină din ce în ce mai regională. Simţim efectele mediocrităţii generalizate corodând şi puţinii designeri pe care îi avem, sau i-am putea avea. Sub spectrul şi motivaţia comercialului se ascunde, din ce în ce mai mult, lipsa de idei, de cultură, de spirit şi personalitate. Oameni care nu au nimic în comun cu creaţia vestimentară nasc peste noapte case de modă şi doar prin prisma unor finanţe mai mult sau mai puţin muncite devin publici şi zgomotoşi. Într-un sistem în care valorile şi reperele au fost voit amestecate, pentru ca mediocritatea să poată sta la aceeaşi masă cu autenticul, România generalizează „visul autohton”. Când oricine poate să devină blogger, creator de evenimente, pseudo jurnalist şi mai rău, om de televiziune; când se poate spune orice, despre oricine, fără nici o verificare sau respect asupra adevărului; când orice femeie care se îmbracă zilnic, pentru a nu ieşi goală pe stradă, devine, în ochii ei, şi doar prin autodeclarare, stilist, designer sau ce vrea ea; când se transgresează în toate sensurile graniţa dintre cei care propun şi cei care analizează un act creativ şi autentic... când toate acestea se întâmplă simultan şansele unui sistem de a se însănătoşi pe direcţiile valorilor autentice scad îngrijorător. Da, „visul românesc” există şi el se cheamă mediocritate generală cu iz de succes. Excepţiile aproape că întăresc, apăsător, regula. Micile escapade comerciale la târgurile internaţionale pompează puţin oxigen în acvariul stătut al autenticului băştinaş. Puţini designeri mai caută cu adevărat ceva, toţi compilând masiv sub adăpostul prietenilor „sus puşi” în sistem sau a temerilor celorlalţi asupra riscului de a spune un adevăr în faţă, ori pur şi simplu făcând surf pe dezinteresul şi necunoaşterea cvasi generală. Metodele externe sunt copiate „româneşte”, eternele staruri de televiziune fiind plimbate prin nesfârşite sosuri stilistice, de multe ori fără sens, doar din raţiuni de PR. În momentul în care internetul asigură o piaţă „liberă” în care se poate arunca orice, oricum şi senzorii receptorilor devin din ce în ce mai puţin sensibili, totul s-a transformat într-un „târg” generalizat în care cel mai puţin se caută moda, în adevăratul sens al cuvântului, iar atunci când se mimează măcar căutarea acesteia ea este „regăsită” exclusiv, bineînţeles, doar la „prieteni”. Latura pozitivă cuprinde însă şi câteva editoriale inspirate, campanii estetice şi inteligente li colecţii expresive. Întregul proces al naşterii oricărui demers creativ întâmpină atât de multe praguri, de la cele de vandabilitate, lipsa reperelor, lipsa receptorilor, dispersia informaţiei, costuri etc, încât apar ca adevărate acte de eroism reuşitele, puţine la număr, ce încă mai scot moda românească din anonimatul intern, pe cel extern nu are rost să îl discutăm. Am remarcat interesul din ce în ce mai mare acordat României de către brandurile italiene: Roberto Cavalli, Salvatore Ferragamo, Giorgio Armani, Gucci etc, set up-ul interesant de la Pas du Tout şi transpunerea exclusiv pe internet a colecţiei lui Adrian Oianu – printre altele... Eu cred în moda românească şi în posiblitatea sistemului de a-şi crea anticorpi şi metode prin care să deceleze mesajul profund de zgomotul de fond din ce în ce mai asurzitor.
Posted on: Wed, 26 Jun 2013 08:10:26 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015