Profesorul îmi spune: Din ce în ce, generațiile care-mi trec pe dinainte sunt mai debile sufletește și munca împreună cu ele e mai grea. Închipuiește-ți că în clasele mele de curs superior nimeni n-a citit pe Dostoievschi sau pe Tolstoi, pe Ibsen, pe Zola și alte acestea. Și când te gândești că pe vremea noastră citeam din școală toate vechiturile astea și în clasa a opta eram descoperitori. Cred că am avut nu una, ci zeci de discuții pe această temă în ultimii ani și nu doar cu profesori. Totuși, vorbele de mai sus aparțin unui dascăl trăitor prin deceniul trei al secolului trecut, acum aproape o sută de ani și sunt reproduse de George Călinescu într-un articol intitulat ”Școala greșită”, publicat în volumul ”Gâlceava înțeleptului cu lumea” care adună publicistica sa din anii 1927- 1939. Dacă umblu prin bibliotecă dau peste astfel de plângeri și mai de demult, în știutul spirit al generațiilor vechi, totdeauna oripilate de incultura celor noi, de părerea adânc înrădăcinată, reiterată și de marele critic în textul sus-zis, de data asta ca o concluzie a sa, referitoare la elevii și studenții din anii de început ai veacului trecut: ”copiii noștri nu sunt făcuți pentru școală!”. Iar mai nou, dar și pe atunci, că nu întâmplător ”ai noștri tineri la Paris învață”, disprețul pentru noile generații se împletește cu cel pentru nivelul învățământului nostru, de toate gradele. Asta, în pofida purcoaielor de medalii pe care copiii noștri le câștigă pe la toate olimpiadele, dar și a convingerii celor ce știu că pe la alții e, cu adevărat, dezastru. Am un vecin care și-a adus înapoi nepoții din Franța unde fuseseră înscriși la o școală, bună, cum altfel, de către părinții lor, ambii medici, care și-au găsit serviciu bine plătit peste graniță, ca atâția alții, în spiritul vremii și îndemnurilor președintelui – dar asta-i altă poveste. ”Dacă-i lăsăm acolo, bieții copii se vor tâmpi cu siguranță”, mi-a spus omul, poate exagerând și el, dar cert este că fără această convingere nu i-ar fi adus înapoi câtă vreme erau acolo și părinții lor și învățau și o limbă străină la ea acasă. Revin la textul lui Călinescu. Se mai plânge autorul prin intermediul dascălului și de lipsa de cultură muzicală a tineretului din ziua de atunci, pe câtă vreme ”noi știam din gimnaziu de Bach, Haendel, Vivaldi, Boccherini etc”. Vin iar la zilele noastre, chiar în aceste zile de septembrie 2013, când la București se desfășoară Festivalul „Enescu”.Fiindcă nu am fost în București înaintea începerii sale și fiindcă îmi făcusem socoteala greșită că pot lua bilet de la intrare la oricare concert, iată că a trebuit să apelez la niște colegi să-mi facă și mie rost, cu mare greutate, de două invitații pentru presă, într-o seară la Ateneu. Altfel, nu găsești nici la suprapreț, deși bișnițarii stau ciucure și aici și în fața Sălii Palatului, ca pe vremuri, la Patria. Și asta în condițiile în care seară de seară și deseori la matineu, aceste concerte în care sunt cântați exact compozitorii de care pomenea divinul critic și toate celelate genii ale muzicii universale, se ascultă timp de treizeci de zile în cele mai mari săli ale Bucureștiului, Sala Palatului, Ateneu, Sala Radio, Opera Română, mereu pline ochi, deși oferă, în total, aproape zece mii de locuri, zilnic. Ocupate, în bună măsură de tineri, după cum am văzut și poate vedea oricine care, ca și mine, n-a mai găsit bilet nici de leac, pe TVR 2, unde se transmit live aproape toate spectacolele. Sigur, se vor găsi mizantropi care să mă taxeze, cu atât mai mult cu cât mi-am permis să-l invoc pe cel mai autorizat din tagma lor. Și totuși, rămân la părerea că tineretul din ziua de astăzi este mai bun decât cel din ziua de ieri. Și că așa va fi mereu chiar dacă vor auzi tot mai puțini de Dostoievschi și Haendel, de Tolstoi și Vivaldi. Mai ales că nici măcar această aserțiune nu se verifică, după cum încerc să explic. Altfel, lumea rămânea unde a fost cândva. P.S. Dar cu Bacalaureatul cum rămâne?, mă vor întreba cei care vor crede mereu că ”generațiile sunt mereu mai debile sufletește”. Acolo e vorba de cu totul altceva. De debilitatea și mai ales de inadecvarea sistemului de învățământ mediu, care îi transformă în victime sigure pe jumătate dintre cei înscriși să-l absolve. Dar poate cu un alt prilej.
Posted on: Mon, 30 Sep 2013 08:12:10 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015