Până unde poate merge efectul de placebo? Ce vindecă în placebo? Vă mărturisesc că oricât am căutat nu am găsit un răspuns clar. În cazul intervenţiilor chirurgicale nu am găsit nici unul. Totuşi pentru anumite cazuri particulare am găsit o explicaţie pe care vi-o ofer în continuare, cu menţiunea că nu avem de-a face cu studii făcute pentru a lămuri problemele puse de placebo-ul chirurgical. Un studiu realizat de către o echipă de la Universitatea Michigan, condusă de către Jon-Kar Zubieta, publicat în 2005 în revista Journal of Neurosciense, arăta că anumite mecanisme de funcţionare a creierului joacă un rol important în producerea efectului de placebo. La data publicării studiului existau deja cercetări care indicau că ceea ce am putea numi „mecanismul opioid al creierului” joacă un rol important în obţinerea de rezultate medicale spectaculoase în absenţa vreunei substanţe biologic active. Pentru a ajunge la acest rezultat, echipa lui Zubieta a utilizat tehnica PET (positron emission tomography) pentru a măsura activitatea receptorilor miu-opiod, care fac parte integrantă din mecanismul prin care creierul nostru ne apără de durere controlând transmiterea semnalului corespunzător durerii de la un neuron la altul. În cadrul experimentului 14 voluntari au fost nevoiţi să suporte durerea provocată de o injecţie intramusculară cu o soluţie salină. Pe parcursul primei faze a procedurii experimentale (care a durat 20 de minte, pentru fiecare subiect) voluntarii au notat la fiecare 15 secunde intensitatea durerii. În a doua fază o unii dintre subiecţi a primit un analgezic iar alţii au primit o soluţie neutră, după care s-a repetat injectarea soluţiei saline. Rezultatele studiului publicate în Journal of Neuroscience şi ele indicau ceva interesant. Toţi participanţii care au primit soluţia salină în loc de anestezic au manifestat o creştere a activităţii sistemului care regulează secreţia endorfinelor (substanţe naturale secretate de către ţesutul nervos şi de către hipofiză, a căror acţiune este analgezică şi analogă cu aceea a morfinei). Aceste rezultate ar putea explica, măcar parţial, mecanismul efectului de placebo. Zubieta: „rezultatele noastre sunt un argument serios împotriva ideii că efectul de placebo este un fenomen pur psihologic. Noi am putut arăta că sistemul regulator al endorfinelor a fost activat în zonele legate de durere din creier iar activitatea lui a fost mai puternică atunci când subiectului i se spunea că primeşte o substanţă care alungă durerea”. Să fie responsabil acest mecanism de producerea efectului de placebo? Greu de spus. Aţi observat, desigur, că în studiul lui Zubieta s-au căutat cauzele efectului de placebo numai în cazul durerii. Dar, aşa cum aţi văzut deja, efectul de placebo se produce şi în cazul unor afecţiuni grave. Acelaşi mecanism este valabil şi pentru ele? Vedeţi? Avem doar un răspuns parţial. Dar nu putem să nu ne gândim că va veni o vreme în care mecanismul efectului de placebo va fi elucidat. Atunci am putea spera că îl vom putea controla. Şi astfel medicina ar avea o armă puternică în lupta ei împotriva suferinţei, o armă în care elementul de bază va fi însuşi creierul pacientului…
Posted on: Sat, 14 Sep 2013 17:59:17 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015