.RAIUL SI IADUL SUNT STARI INTERIOARE DE SPIRIT... ...Mare este setea de fericire. Din păcate, încă şi mai mare este lipsa de fericire. Marea majoritate a oamenilor săraci îşi doresc bogăţie, crezând că aceasta le va aduce o fericire supremă şi de durată. La rândul lor, bogaţii îşi satisfac toate poftele, după care suferă de plictiseală şi de saţietate, fiind chiar mai departe de atingerea fericirii decât sunt săracii. ...Dacă vom reflecta la această stare de lucruri, vom înţelege un adevăr extrem de important, potrivit căruia fericirea nu are nimic de-a face cu posesiunile lumeşti, la fel cum nefericirea nu are nimic de-a face cu absenţa acestora. În caz contrar, toţi oamenii săraci din lume ar fi întotdeauna nefericiţi şi toţi oamenii bogaţi ar fi întotdeauna fericiţi, ceea ce nu este cazul (de multe ori întâlnim chiar situaţia inversă). Cunosc personal oameni extrem de nefericiţi care sunt înconjuraţi de lux şi de bogăţie, dar şi oameni fericiţi şi satisfăcuţi deşi abia reuşesc să îşi ducă traiul. Mulţi oameni care s-au îmbogăţit au mărturisit că gratificarea egoistă a tuturor dorinţelor care a urmat i-a împiedicat să se mai bucure de viaţă şi că nu au mai fost niciodată la fel de fericiţi ca în perioada în care erau săraci. ...Ce este aşadar fericirea şi cum poate fi asigurată ea? ...Este ea o simplă iluzie efemeră, şi este suferinţa durabilă, aşa cum pare la prima vedere? ...Dacă vom observa cu luciditate realitatea din jurul nostru şi dacă vom reflecta asupra ei, vom descoperi că absolut toată lumea - cu excepţia celor care au ajuns la înţelepciune - crede că fericirea poate fi obţinută exclusiv prin îndeplinirea dorinţelor. ...Această convingere adânc înrădăcinată în solul ignoranţei şi udată continuu de apa poftelor şi dorinţelor egoiste este cauza întregii suferinţe din lume. Iar atunci când vorbesc de dorinţe, nu mă refer neapărat la cele mai animalice şi mai grosiere dintre acestea, ci şi la cele intelectuale rafinate, care sunt infinit mai subtile şi mai insidioase decât primele, şi care privează omul de frumuseţea, armonia şi puritatea sufletului său, a căror expresie este fericirea. ...Marea majoritate a oamenilor recunosc că egoismul este principala cauză a întregii nefericiri din această lume, dar se amăgesc singuri crezând că vina aparţine egoismului celorlalţi, nu şi propriului egoism. ...Cine recunoaşte că nefericirea sa este rezultatul propriului său egoism se află deja foarte aproape de porţile Paradisului. În schimb, cei care cred că nu se pot bucura de viaţă doar din cauza egoismului altor persoane rămân de-a pururi în purgatoriul pe care şi l-au creat singuri. ...Fericirea este acea stare lăuntrică de satisfacţie perfectă care conduce la bucurie şi pace interioară, şi care exclude orice dorinţă. ... Dorinţa este sinonimă cu iadul şi toate torturile din lume îşi au cauza în ea. ... Renunţarea la dorinţe este sinonimă cu intrarea în rai, iar pelerinul ajuns aici se bucură de toate desfătările din lume. "Mi-am trimis sufletul în lumea invizibilă Pentru a-mi aduce un mesaj din lumea de dincolo, Şi de fiecare dată s-a întors la mine Şi mi-a şoptit la ureche: Iadul şi raiul există în mine". ...Într-adevăr, iadul şi raiul sunt stări interioare de spirit... (James Allen) sursa NOPTI ALBE
Posted on: Fri, 09 Aug 2013 20:06:09 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015