"Reflectii pe marginea Săptămânii Transatlantice" (4) În contextul unor negocieri poltice menite a duce la apariția unei structuri parteneriale stabile, una dintre principalele sfidări privește standardizarea reglementărilor. Lucrul este foarte dificil de realizat întrucât dincolo de interese va fi vorba și despre diferențele culturale încastrate în tradiții și mentalități. Din acest motiv, discuțiile preliminare angajate la Washington au fost inevitabil orientate către modalitățile de abordare a problemei. Astfel, unele reglementări vor trebui pur și simplu unificate. Nu este clar la câte sectoare va putea fi extinsă această soluție, dar este de așteptat că, pe termen scurt, nu vor fi prea multe. O atare concluzie arată că acolo unde uniformizarea reglementării pe termen scurt nu va fi posibilă, va trebui convenită o procedură privind revizitarea subiectului și continuarea procesului de uniformizare în timp. În cazurile în care nici varianta din urmă nu va fi ușor de convenit, procedura de reglementare va urma să fie uniformizata sau armonizată. Nu va fi așadar aceeași regulă, dar modalitatea de definire a reguli va fi, dacă nu aceeași, cel puțin aptă a produce reguli compatibile. Faptul înseamnă, printre altele, identificarea problemelor comune și tratarea lor în vederea atingerii unui țel comun. Cum exemplifica cineva, problema evitării coliziunii autovehiculelor este comună și ea se rezolvă prin adoptarea unor reguli obligând, ca de exemplu, la circulația pe o singură parte a străzii, chiar dacă în unele țări acea parte va fi stânga, iar în altele dreapta. Chiar și așa, dezbaterile preliminare au arătat că nimic nu fi ușor întrucât până și mentalitatea legiferării este profund diferită în UE și în SUA. Astfel, europenii au obiceiul de a introduce în legi o mare parte a detaliilor tehnice, făcându-le pe cât posibil autosuficiențe. Dacă dreptul primar mai necesită nuanțări sau explicații metodologice, sarcina adoptării regulilor de drept secundar revine tot unor autorități publice. În America lucrurile stau altfel. Legile sunt simple și generale. Ele trasează limite cât mai largi în care persoanele interesate se pot mișca liber. Într-un atare cadru, detalierile necesare sau adăugirile sunt fixate de agenți privați de reglementare, considerați a fi mai în măsură să înțeleagă nevoile și abilitățile specifice comunităților de interese private. Așadar, în Europa determinant este statul; în America determinant este cetățeanul. Din acțiunea unuia și a celuilalt rezultă reglementări. Cum să le armonizezi și cum să asiguri o orientare unitară celor două procese de reglementare, bazate pe metodologii circumscrise de mentalități atât de diferite? Toate aceste întrebări vor trebui să primească un răspuns satisfăcător. Este limpede că nu va fi nici simplu nici rapid.
Posted on: Mon, 29 Jul 2013 14:48:12 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015