Respingerea asediului Orsovei cetatea de pe Insula Orşovei), între acestea fiind esenţiale: - şanţurile din jurul cetăţilor, situate pe ambele maluri ale Dunării şi pe insula; - două valuri principale de aparare pe partea dreaptă a Cernei, unul la limita proximă a întinderii Orşovei, între malul Cernei şi poalele dealului Cioca Mică, frant în trei segmente, din care unul pe coama dealului, pentru a evită atacul prin învaluire şi celalalt val de aparare mai sus, în lunca Cernei, prin dreptul Jupalnicului; - forţele turceşti sunt astfel plasate pe trei aliniamente, cel mai avansat la valul nordic, al doilea la limita de nord a satului Orşova şi, ultimul, în cetatea Orşovei. Ceea ce se prezintă în plus pe a două hartă sunt fortificaţiile de pe stânga Cernei, inclusiv pe Dealul Alion şi mai departe spre Pârâul Bahna, pe mai multe aliniamente, în vederea blocării eventualei înaintări ale forţelor austriece spre insula. Sigur că dacă fortificaţiile de apărare ar fi fost realizate din materiale rezistente în timp (nu din şanţuri săpate, cu parapete din nuiele împletite, fascine, coseri30), urmele acestora ar fi trebuit să mai fie vizibile pe pantele şi coamele dealurilor Cioaca Mică şi Alion şi a altora spre Bahna. Aceasta şi pentru că după preluarea de către austrieci a controlului asupra zonei, importanţa strategică a sistemului de aparare locală era evidentă, cu atât mai mult cu cât turcii abia asteaptau să-şi reia revanşa, deci aliniamentele de aparare s-au refăcut şi consolidat, cu schimbarea doar a direcţiei de întâmpinare a inamicului. Se ştie că în 1736, mai 20-24, paşa Omar trece cu armata prin Topleţ (înainte de asta, prin Jupalnic-Orşova, nota noastră) , atacă Mehadia , apărată de coloneul Piccolomini cu 1200 de soldaţi şi 12 tunuri, care, la 28 mai capitulează.Turcii înaintează spre Caransebeş, austriecii îi întâmpină , dându-se o luptă grea pe 4 iunie, urmată de retragerea turcilor la Mehadia, unde lasă o garnizoană de 2000 de ieniceri şi 300 artilerişti, sub comanda lui Ibrahim Aga. Aceştia capitulează, mai apoi, la 9 iulie, şi austriecii avansează spre Orşova. De la Topleţ austriecii sunt siliţi să se retragă, trec prin Mehadia şi lasă aici pe coloneul Barenklau, ca să apere retragera lor. La 17 iulie, turcii, cu o armată de 30.000 de ostaşi revin şi trec prin Topleţ şi atacă din nou Mehadia pe care o cuceresc şi înaintează victorioşi spre Caransebeş (v.topleţ.info/scurt-istoric.html). Hărţuielile nu încetează, austriecii declanşează un război de mare amploare, mai multe coloane atacând pe frontul sudic, coloana care pătrunsese din Ardeal în Oltenia fiind nevoită a se retrage către Orşova. Patriciu Dragalina în „Câteva pagini din suferinţele românilor bănăţeni” (publicată în revista Transilvania, nr.X, nov.- dec.1900, Sibiu) descrie astfel Bătălia de la Orşova din 8 mai 1738: Orşova veche, Ada Kaleh (Orşova nouă) şi fortul Elisabeta, nişte întărituri ridicate lângă Ada Kaleh pe ţermul drept al Dunării, se aflau în posesiunea Austriecilor; o garnizoană avea să apere Media (Mehadia) , iar remeşiţele armatei ţineau valea Timişului şi a Cernei dela Caransebeş până la Orşova. De astă-dată luară Turcii foarte timpuriu ofensiva. Guvernatorul Vidinului Hadji Mohamed, avea îndrumarea să năvălească cu 20.000 de ostaşi asupra Banatului şi să cuprindă Orşova. Înţelegând Neipperg că Turcii sau încăierat deja cu garnizoana fortului Elisabeta, trimise numai de cât trupe auxiliare intru apărarea Orşovei. Dar abia o parte a fost ajuns aici, când iată că 4-5.000 de spahii năvălesc la 8 Martie pe la 3 oare după ameazi asupra cetăţii. Miseroni, neştiind cât de mari le sunt forţele, le iese înainte numai cu 340 călăreţi. Lupta fu scurtă, dar sângeroasă. Miseroni este ucis dimpreună cu cea mai mare parte a cavaleriei sale. Ca fulgerul se repedziră apoi spahii asupra Palancei şi o iau din mâinile batalionului aşedzat întru apararea ei. Autorul, în aceiaşi lucrare, continua cu descrierea campaniei de asediere a Mehadiei, la 26 mai 1738, unde se afla colonelul Picolomini cu 1200 de oameni. Acesta a respins trei asalturi, dar forţa turcească superioară de 6000 de oameni l-a silit să capituleze şi să se retragă la Caransebeş. Turcii pradară toate satele înconjurătoare. Între timp, la Ada Kaleh (apărată de 2.000 de oameni sub comanda colonelului Cörremberg) şi la fortul Elisabeta (apărat de 240 de oameni) sosi seraskierul Mehemed Paşa cu o oaste numeroasă. Acesta atacă fortul Elisabeta, la 27 mai, darfu respins de maiorul Stein. Cetatea Ada Kaleh rezistă şi când armata lui Hadji Mohamed, reîntoarsă de la Mehadia se postă, în faţa insulei, pe malul stâng al Dunării. Deoarece austriecii se regrupaseră şi veneau către Mehadia, turcii îi întâmpinară la Cornea, unde pe 9 iulie suferiră o înfrângere serioasă, după un început de bătălie favorabil. Cele cinci ore de luptă împuţinară pe turci cu 2.000 de capete, dar şi pierderile austriecilor au fost foarte mari. Vremea ploioasă a facilitat retragerea turcilor la Mehadia fără alte pierderi, dar nu se opriră aici şi se retraseră spre Orşova, făcând ca garnizoana din cetatea Mehadiei să capituleze. Austriecii aflară că turcii părăsiseră şi Orşova şi că ridicaseră şi asediul Ada Kaleh, dar nu profitară imediat, astfel că la apropierea trupelor austriece de Orşova (14 iulie) Königsegg constată că turcii se regrupaseră, fără să ştie că -de faptînsuşi marele vizir Iegen Mohamed se hotărâse să intervină în zonă şi trimisese ienicerii împotriva imperialilor, iar el îşi rezervase asediul cetăţii Ada Kaleh. Astfel că cele 59 de companii de grenadieri şi cele 7 batalioane de infanterie austriece, care se îndreptau fără griji spre Orşova şi Ada Kaleh fură atacate prin surprindere de 7000 de spahii. Trupele austriece primiră ordin de retragere spre Mehadia, pe care o părăsiră pe 15 iulie, lăsând ariergarda să le asigura spatele. Între timp, împaratul Francisc asigura suficiente forţe care să-i respingă pe turci, după asalturi numeroase împrejurul Mehadiei, să-i urmărească în retragere şi să le producă mari pierderi prin cheile Topleţului şi Coramnicului. Dar nu continuară să-i izgonească mai departe. Astfel, garnizoana austriacă din Ada Kaleh fu iarăşi supusă asediului de turci (Fig.15), ea rămânând izolată de armata austriacă şi fiind şi puternic diminuată numeric, fiind nevoită să capituleze, iar turcii fiind acum liberi să circule pe Dunăre, să cucerească Palanca (19 septembrie) şi să jefuiască de mai multe ori localităţi din Banat. fu respins de maiorul Stein. Cetatea Ada Kaleh rezistă şi când armata lui Hadji Mohamed, reîntoarsă de la Mehadia se postă, în faţa insulei, pe malul stâng al Dunării. Deoarece austriecii se regrupaseră şi veneau către Mehadia, turcii îi întâmpinară la Cornea, unde pe 9 iulie suferiră o înfrângere serioasă, după un început de bătălie favorabil. Cele cinci ore de luptă împuţinară pe turci cu 2.000 de capete, dar şi pierderile austriecilor au fost foarte mari. Vremea ploioasă a facilitat retragerea turcilor la Mehadia fără alte Elisabeta, nişte întărituri ridicate lângă Ada Kaleh pe ţermul drept al Dunării, se aflau în posesiunea Austriecilor; o garnizoană avea să apere Media (Mehadia) , iar remeşiţele armatei ţineau valea Timişului şi a Cernei dela Caransebeş până la Orşova. De astă-dată luară Turcii foarte timpuriu ofensiva. Guvernatorul Vidinului Hadji Mohamed, avea îndrumarea să năvălească cu 20.000 de ostaşi asupra Banatului şi să cuprindă Orşova. Înţelegând Neipperg că Turcii sau încăierat deja cu garnizoana fortului Elisabeta, trimise numai de cât trupe auxiliare intru apărarea Orşovei. Dar abia o parte a fost ajuns aici, când iată că 4-5.000 de spahii năvălesc la 8 Martie pe la 3 oare după ameazi asupra cetăţii
Posted on: Sun, 14 Jul 2013 12:58:01 +0000