Revin. Revin cu dor de scris şi de cititori, de redescoperit taine prin cuvinte aşezate mai întâi în inimă, şi abia apoi pe tastatură. O tastatură de care nu mi-am mai dorit să mă apropii, după zile interminabile de muncă. Mi-am dorit să evadez, să răsuflu, să mă bucur de promisiunea noilor începuturi. Mi-am reaşezat coordonatele viitorului, pentru care am îndrăznit să mă abat de la drumul clasic, academic, şi am ales să-mi urmez pasiunile, chiar dacă asta înseamnă să devin cu adevărat „om mare” şi să mă arunc în necunoscut. Dar aleg deopotrivă cu inima şi cu raţiunea, cu ambele suflete capricioase pe care le port în mine – ce noroc! Am traversat o etapă nebună, despre care nu mai am, de fapt, prea multe amintiri, fiindcă m-am setat pe muncă şi am respirat acelaşi aer greu de renunţare şi compromis un timp îndelungat. Am fost nevoit să-mi stabilesc priorităţi şi să nu mă abat de la calea responsabilităţilor, dar am lucrat cu pasiune, cu motivaţie şi cu bucuria mea caracteristică de a accepta provocări. M-am cocoşat asupra ipadlui peste ultima mea provocare în calitate de mediator dar cu un mare entuziasm, fiindcă am avut libertatea de a face ce-mi doresc şi am descoperit noi perspective ale meseriei mele. Un banal gand a fost, de fapt, pretextul soartei mele de a întâlni nişte oameni deosebiţi, oameni-răspuns la întrebările mele de ,,absolvent,,chinuit, care nu ştie încotro s-o apuce. Şi motiv real de revelaţii, deşi pentru cei mai mulţi este un izvor de frustrări. Întotdeauna mi se pare amuzant că atunci când o întreb pe bunica ( mămăița) ce face, ea spune automat „treabă”, ca un fel de laitmotiv al vieţii ei dedicate celorlalţi. Am ajuns şi eu să tot spun „treabă fac” şi să mă întreb: eu cui mă dedic? – Probabil că mie însămi( glumesc;)) David este corolarul vietii mele) , având grijă să bifez tot ceea ce „trebuie” să faci la această vârstă a neoboselii, a entuziasmului, a uşilor larg deschise, a lipsei de prejudecăţi. Să profit de perioada în care sunt responsabil doar de mine si familie. Uneori devine şi aceasta o povară, căci nu mă abat nici eu de la viciile şi slăbiciunile omului modern şi mă cufund în griji inventate de mine însămi, în nemulţumiri abstracte şi-n pierderi de timp virtuale. Nu ştiu dacă voi învăţa vreodată să fiu mai organizat ,dar ştiu că se vor aduna elemente în viaţa mea care mă vor obliga să pot duce deodată tot mai multe priorităţi ! Am absolvit peste treizeci de ani precum trei ceasuri de viaţă bogată în tot ceea ce te înalţă şi te coboară în taina maturităţii: facultatea, jobul, locurile noi, iubirea, călătoriile, dezamăgirile( și Doamne căte dezamagiri) , cărţile, entuziasmul, examenele, dorurile, dansul, scrisul, revelaţiile, curajul, greşelile, pasiunile… şi oamenii, mai ales oamenii pe care i-am întâlnit. Şi care au lăsat ceva în mine pentru totdeauna şi pentru toate nostalgiile! Dincolo de acest prag, mi se vor aglomera şi intersecta propriile drumuri, dar sper că şi iubirile, ca să le duc pe toate cu bucurie şi înspre împlinire! O seara cu ingeri luminoși!
Posted on: Thu, 15 Aug 2013 18:13:32 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015