Revista 13: Noi stăteam la parter, el deasupra. Bețivanul a azvârlit, peste balcon, cu scaune, farfurii, furculițe, cu actul de căsătorie din 1988, cu Gina, nevastă-sa, cu certificatele de naștere ale puradeilor (avea patru, și numai băiețoi umflați și cretini ca el!). Hârtiile pluteau ca niște avioane în derivă prin aer. Apoi, pe la trei dimineața, și-a aruncat toate țoalele din șifonier și a urlat pân-a rămas fără laringe: „Aleeeee alee, Steaua eeeee, campioooonii, campiooooniiii!” Nea Toni era tipul de om fără pic de jenă, tupeu cât un cartier, nesimțit până la os, se putea căca liniștit pe o scenă, de față cu sute de spectatori. N-avea treabă! Exhibat complet! Ei, odată cu balamucul ăsta a mișcat și copilul din interiorul Rebecăi. S-o fi speriat, săracul! Nu știam încă dacă e băiat sau fată. Rebeca se uita la 343-a oară la Albă-ca-Zăpada lui Disney, pusese căștile pe burtă, ca să audă și… bebeul. Între timp îi și traducea, pentru că, zicea ea, omulețul trebuie să știe despre ce este vorba în film. Apoi: -Paule, Pauleeeee, Paulicăăăă! Am simțit ceva în mine. Uite, vino, pune mâna! Am sărit repede. - See more at: edituramateescu.ro/2013/11/tembela-pana-la-moarte-iv/#sthash.95PA6hlR.dpuf
Posted on: Tue, 19 Nov 2013 18:31:14 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015