Revista 13: Primăvara, Bucureștiul meu e un pahar cu șampanie blondă. Diminețile sunt reci, domnișoare tulburate ușor de trecerea timpului, părăsite de iubiți, dar încă superbe, cu picioare lungi și suple. Intersecțiile lui sunt tablouri vii, cu țigănci colorate și flori. Treceam, deunăzi, prin vechiul meu cartier (Titulescu-Banu-Manta) și, trezindu-mă pe una din străduțele mici, care se agață cu mânuțele de marele bulevard, am uitat unde mă duc, de ce sunt acolo și ce mai vreau, în general, de la lume. Casele, înghesuite una-ntr-alta ca niște bătrâne care au ieșit la soare să se încălzească, au rămas exact ca acum 100 de ani, cu îngerași și cariatide superbe, gorgone mutilate de timp (sau de zugravi nepricepuți), cu porți din fier forjat dantelat, cum nu mai face nimeni acum, cu ferestre înalte-înalte și înguste sau ochiuri de geam pe care te aștepți să se ivească o chip curios de fetiță. Pe străzile astea mi-am julit prima dată genunchii și am știut că mă aflu în București. - See more at: edituramateescu.ro/2012/03/scrisoare-pentru-bucuresti/#sthash.WXw3jjDm.dpuf
Posted on: Fri, 15 Nov 2013 15:11:38 +0000