Răscrucea destinului- roman, 2011 ( fragment) Când îşi termină concediul, Frusina se simţi mai bine. Îi dispăruseră vânătăile şi zgârieturile de pe faţă şi începu serviciul. Se îmbrăcă îngrijit; arăta destul de bine dar ochii ei trişti o trădau că ceva nu este în ordine. Primarul nu o întrebă nimic de dimineaţă însă la prânz o chemă în birou la el să-i dea ceva de lucru. - Frusina, s-a întâmplat ceva? Te cunosc ca pe fiica mea şi te rog să nu îmi ascunzi nimic, ştii că te pot ajuta în orice situaţie ai fi. - Domnule primar, am plecat de la Petre, m-am despărţit definitiv. Sunt din nou acasă, la tata. - Bănuiam eu ceva. Cred că a fost ceva grav. Dacă nu vrei să îmi spui acum, te las, când simţi nevoia. - Ba, am să vă spun acum, nu vreau să mai amân. Nu puteam să mai stau cu el; este un beţiv, un afemeiat şi un bătăuş. L-am prins în lanul de porumb cu o femeie şi tot pe mine m-a jignit şi lovit. - Înţeleg că nu a fost prima dată când te-a lovit! Nu am avut ocazia să mă întâlnesc, să stau de vorbă cu el dar timpul nu este trecut! Ce ai de gând să faci? - Deocamdată vreau să mă liniştesc şi apoi să bag divorţ. Nu avem copii să sufere. Nu vreau nimic din casa pe care am mobilat-o din banii mei. Orice lucru mi-ar aduce aminte de perioada întunecată din viaţa mea. Am tot ce-mi trebuie la tatăl meu. - Am înţeles! Dacă ai nevoie de ceva să-mi spui, ştii că te pot ajuta, tu eşti o fată care meriţi. - Mulţumesc, domnule primar, aşa voi face! Frusina luă lucrarea de pe masa primarului şi se întoarse în birou să se apuce de lucru. Rămase înmărmurită când îl văzu chiar pe Petre în carne şi oase, în birou.Nu ştia ce să facă. - Ăăă, se bâlbâi Petre, am trecut special pe la tine, să stăm de vorbă. Nu am venit acasă la nea Gheorghe, că mi-a fost frică de el că nu mă primeşte. - Ai venit degeaba! I-am spus şi mamei tale că s-a terminat totul între noi. Nu mai avea rost să treci pe la mine pentru că eu nu mă mai împac cu tine. - Frusina, ştiu că sunt vinovat, dar eu nu pot să trăiesc fără tine, simt că mă sufoc acolo, singur, în casă. - Trebuia să te gândeşti la asta, înainte, acum este prea târziu! Primarul tocmai voia să plece pe teren. Când ieşi din birou şi îl văzut pe Petre, îl invită la el, în birou. - Ia loc. Aşa, dă scaunul mai aproape de birou. Ce vânt te aduce pe la noi? - Păi, ştiţi- se fâstâci- voiam să vorbesc cu soţia mea. A plecat la tatăl ei şi am rămas singur. Vreau să se întoarcă acasă. O să mă schimb. - O cunosc pe Frusina de mică şi o consider ca pe o fiică iar pe tatăl ei, care este leat cu mine, ca pe un frate. Sunt oameni de treabă, la locul lor şi cu multe calităţi. Eu nu am avut nimic împotrivă ca ea să se mărite cu tine, m-am bucurat că, după moartea lui George a putut să facă pasul ăsta, ştiind cât de afectată a fost. Tu trebuia s-o înţelegi şi să-i fii alături. O ştiu destul de blândă şi cuminte. Cum ai putut să ajungi să o loveşti în felul în care ai făcut-o şi să o înşeli? Nu era suficient că la băutură nu mai ştii ce faci şi ce vorbeşti? Crede-mă, dacă te întâlneam atunci, eu unul, te altoiam de nu te vedeai! Acum mă abţin, vreau să avem o convorbire civilizată, dar te-aş da afară din birou şi ţi-aş trage un şut în fund, înţelegi? - Da, recunosc, am greşit mult faţă de ea, dar vreau să mă îndrept şi să vină acasă, spuse cu un glas scăzut, acesta. - Eu nu am nicio putere s-o conving, depinde numai de ea. Dacă nu vrea să se mai întoarcă, înseamnă că asta este decizia ei şi te rog să o laşi în pace. Ea vrea să se liniştească. Eu cu tine am terminat ce am avut de vorbit, acum trebuie să plec, am treabă. Te avertizez: dacă aud că i-ai făcut vreun rău Frusinei, o să ai de-a face cu mine şi cu miliţia. Ai înţeles?
Posted on: Wed, 06 Nov 2013 19:08:24 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015