S U P R A V I E Ţ U I T O R I Religioşii şi aliaţii lor au încercat să-i reducă la tăcere pe toţi cei care-l slăvesc şi slujesc pe Iehova . În această privinţă eşecul lor va fi total. Promisiunea făcută de Dumnezeu slujitorilor săi credincioşi este că ei vor supravieţui distrugerii de la Armaghedon: „Dar Iuda va fi veşnic locuit, şi Ierusalimul din neam în neam.” (Ioel 3:20). Supravieţuitorii vor rămâne pe pământ „din neam în neam”, adică, pe veci; această afirmaţie a lui Dumnezeu este întărită în continuare de către cuvintele proorocului: „Îi voi sădi în ţara lor, şi nu vor mai fi smulşi din ţara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău.” - Amos 9:15. Organizaţia universală a lui Iehova („Ierusalim”) va exista şi după ce organizaţia lui Satan va fi distrusă complet. Rămânerea pe pământ a „rămăşiţei” va fi doar temporară; însă în ce priveşte pe tovarăşii lor, „celelalte oi”, formând „marea mulţime” şi care vin la Ierusalim să se închine lui Iehova, vor sălăşlui pe pământ pe vecie: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Vor mai veni iarăşi popoare şi locuitori dintr-un mare număr de cetăţi. Locuitorii unei cetăţi vor merge la cealaltă, şi vor zice: haidem să ne rugăm Domnului, şi să căutăm pe Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi! Şi multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oştirilor la Ierusalim, şi să se roage Domnului.” Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „În zilele acelea, zece oameni din limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala hainei, şi-i vor zice: vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi.” (Zaharia 8:20-23). „Toţi ceice vor mai rămânea din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului, se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască sărbătoarea corturilor. Dacă unele din familiile pământului nu vor voi să se suie la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie peste ele. Dacă familia Egiptului nu se va sui, dacă nu va veni, nu va cădea ploaie nici peste ea; va fi lovită cu aceeaşi urgie cu care va lovi Domnul neamurile care nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor.” - Zaharia 14:16-19. Acei supravieţuitori pământeşti de la Armaghedon vor fi binecuvântaţi cu nespus de marele privilegiu de a îndeplini misiunea divină de „a fi roditori…şi a umple pământul” cu creaturi umane perfecte. (Geneza 9:1). Ei vor face aceasta sub îndrumarea nemijlocită şi cu ajutorul lui Christos, Împăratul marii TEOCRAŢII. Doar cei ce sunt sârguincioşi în studiul Cuvântului revelat al lui Dumnezeu, şi care nu uită mesajul lui Dumnezeu, referitor la împărăţie, doar aceia se vor putea ţine tare şi vor rezista la atacul duşmanului. Cei care dintr-un motiv sau altul se vor întoarce spre lucrurile acestei lumi, cu siguranţă vor pierde totul. Cei care-şi vor pune credinţa întru totul în Iehova şi în Împăratul său, şi care cu răbdare se vor strădui să lupte mai departe respectând Cuvântul Lui, aceştia vor zări scopul lui Dumnezeu şi care va fi rezultatul final. Ei îşi dau seama că ziua bătăliei este aici, şi prin credinţă văd limpede care va fi rezultatul. Ei aud osânda religiei şi dărâmarea totală a tuturor forţelor lui Satan. Ei îl zăresc pe Isus Christos, Războinicul victorios, încununat de slavă şi victorie, conducându-şi forţele spre victoria deplină în răzbunarea numelui lui Iehova. Ei văd lucrarea terminată. Ei aud o discuţie în care Isus Christos, marele Răzbunător, este principalul vorbitor. Lui îi sunt adresate întrebări, iar Isus Christos dă răspunsurile: „Cine este acesta, care vine din Edom, din Boţra în haine strălucitoare, şi calcă mândru, în plinătatea puterii lui? [Răspuns] Eu sunt cel care am făgăduit mântuirea şi am putere să izbăvesc. [Întrebare] Dar pentru ce îţi sunt hainele roşii, şi veşmintele tale ca veşmintele celui care calcă în teasc? [Răspuns] Eu singur am călcat în teasc, şi nici un om dintre popoare nu era cu mine; i-am călcat astfel în mânia mea şi i-am zdrobit în urgia mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele mele, şi mi-am mânjit toate hainele mele cu el. Căci în inima mea era o zi de răzbunare, şi venise anul celor răscumpăraţi ai mei.” - Isaia 63:1-4. Observaţi următorul lucru: că în lupta împotriva duşmanului, nimeni nu acordă sprijin neprihănitului Împărat; adică nimeni din lume, doar cei care au luat poziţie de partea lui Dumnezeu şi a lui Christos şi au devenit parte a organizaţiei sale înainte de Armaghedon, şi care deci, sunt ai lui şi alături de el. „Mă uitam împrejur, şi nu era nimeni să mă ajute, şi mă îngrozeam, dar nu era cine să mă sprijine; atunci braţul meu mi-a fost într-ajutor, şi urgia mea m-a sprijinit.” - Isaia 63:5. A D Ă P O S T Toţi cei care acum sunt de partea lui Iehova şi a Împăratului său să se ţină tare şi să rabde cu bucurie şi cu credinţă până la capăt. Acestora Iehova le vorbeşte prin proorocul său: „Domnul este nădejdea şi tăria poporului său.” (Ioel 3:16; V.R.). Armaghedonul va fi mult prea groaznic pentru a putea fi descris în cuvinte omeneşti. Dar credincioşii nu trebuie să se teamă de acea încleştare şi nici de cele ce se vor întâmpla. Iehova îşi va întinde mâna asupra celor credincioşi, le va fi pavăză şi adăpost sigur: „Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost” - Proverbele 18:10. Astăzi, duşmanul, dar în special Ierarhia Romano – Catolică, a făcut – precum Dumnezeu a prevestit – „din minciuni un adăpost”. (Isaia 28:15). Ei în mod făţarnic pretind a fi de partea libertăţii şi dreptului dar se situează tocmai pe partea opusă, recurgând întotdeauna la nelegiuire. Dar cei care s-au devotat lui Iehova şi Împăratului său nu se vor înspăimânta şi nu se vor descuraja din pricina faptelor celor nelegiuiţi. Dumnezeu va mătura acel adăpost de minciuni. Proorocul Ieremia a fost o imagine a poporului credincios al lui Dumnezeu pe pământ; aşa cum se ruga el, se roagă acum credincioşii de pe pământ: „De aceea , nu fi o pricină de groază pentru mine, căci tu eşti scăparea mea în ziua nenorocirii! Prigonitorii mei să fie acoperiţi de ruşine, dar să nu fiu ruşinat eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, loveşte-i cu o îndoită urgie.” - Ieremia 17:17,18. Tăria poporului lui Iehova stă în bucuria lor şi în slujirea bucuroasă a lui Dumnezeu şi a Împăratului său. Aşa precum Neemia a construit zidurile Ierusalimului în mijlocul unor mari necazuri, tot astfel credincioşii Domnului promovează interesele împărăţiei în mijlocul unor mari nenorociri, şi pe bună dreptate ei spun: „Bucuria Domnului, este tăria noastră.” (Neemia 8 : 10) „Domnul este tăria mea şi scutul meu; în el mi se încrede inima şi sunt ajutat; de aceea îmi este plină de veselie inima, şi-l laud prin cântările mele. Domnul este tăria poporului său, el este stânca izbăvitoare a unsului său. Mântuieşte, Doamne, poporul tău, şi binecuvântează moştenirea ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci!” (Psalmii 28:7-9). „Domnul este bun, el este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în el.” - Naum 1:7. Religioşii îşi pun nădejdea în puterile conducătoare totalitare, Egiptul atipic, organizaţia Diavolului, iar puterea lor îi va părăsi cu totul. Israeliţii spirituali, poporul credincios al lui Dumnezeu, îşi află tăria în întregime în marele Teocrat şi în Împăratul său. „Marea mulţime” sunt cei ce provin din toate naţiunile, neamurile, popoarele şi limbile (Apocalipsa 7:9-17), iar ei se pun acum sub porunca Împăratului lui Iehova, devenind „tovarăşii” rămăşiţei, vestitorii Împărăţiei. Toţi aceştia se bucură de binecuvântările Domnului şi zic: „Doamne, tăria, cetăţuia şi scăparea mea în ziua necazului!” (Ieremia 16:19). Religia va pieri dar împărăţia lui Christos va dăinui pe vecie. Când Armaghedonul se va sfârşi, supravieţuitorii vor şti că Isus Christos este Împăratul Teocraţiei iar Iehova este Conducătorul suprem: „Şi veţi şti că eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuieşte în Sion, muntele meu cel sfânt; atunci Ierusalimul va fi sfânt şi nu vor mai trece străinii prin el.” - Ioel 3:17. Partea vizibilă a organizaţiei lui Dumnezeu, a fost în repetate rânduri pângărită de asupritori nelegiuiţi şi lipsiţi de evlavie, care pretindeau a fi făcut cândva parte din organizaţia lui Dumnezeu. Dar odată cu venirea sa la templu, Isus Christos nu a mai permis celor nedrepţi să rămână împreună cu slujitorii credincioşi, ci i-a scos afară şi continuă să-i scoată afară pe toţi cei care l-au jignit pe el şi pe organizaţia sa şi care au lucrat cu nedreptate împotriva lui Dumnezeu şi a unşilor lui. (Matei 13:41,42; Apocalipsa 21:27). Nici un „străin” care se opune împărăţiei lui Dumnezeu sau care asupreşte poporul său, nu poate rămâne în organizaţia sa, zice Domnul. (Ioel 3:17). Când Armaghedonul va fi împlinit, toţi din organizaţia lui Dumnezeu vor fi sfinţiţi întru Iehova. - Zaharia 14:20, 21. În ce priveşte organizaţia lui Iehova, Sciptura spune: „Nici un străin [pe evreieşte zarim; asupritorii cei nelegiuiţi] nu vor mai trece prin ea.” (Ioel 3:17). Faptele nelegiuite ale Ierarhiei Romano – Catolice şi ale nătărăilor ei nu vor mai cădea asupra poporului lui Dumnezeu, aşa cum s-a întâmplat de la 1918 încoace. În special în 1918 Ierarhia a preluat conducerea în asuprirea poporului lui Dumnezeu. „Căci în ziua când tu [Ierarhia şi ceilalţi religioşi] stăteai în faţa lui, în ziua când străinii [zarim] îi luau averea, când străinii intrau pe porţile lui, şi trăgeau la sorţi Ierusalimul, şi tu erai atunci ca unul din ei.” - Obadia 11. Odată ce osândirea religiei va fi pe deplin executată, oamenii credincioşi se vor bucura veşnic, ştiind că duşmanul a pierit şi niciodată nu i se va mai permite să se ridice iar. (Naum 1:9). Chiar acum, cei credincioşi trăiesc bucuria nădejdii, auzind cuvintele de mângâiere ale lui Iehova rostite pentru ei: „Trezeşte-te, trezeşte-te! Îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ţi hainele de sărbătoare, Ierusalme, cetate sfântă! Căci nu va mai intra în tine nici un om netăiat împrejur sau necurat.” - Isaia 52:1. După Armaghedon, cu siguranţă nici o violenţă ori atac nu se va mai înfăptui împotriva poporului lui Dumnezeu, deoarece toţi cei nelegiuţi nu vor mai fi. În chiar clipa de faţă, făţarnicilor acelora li se permite să lucreze împotriva martorilor credincioşi ai lui Dumnezeu, iar acei „ţapi” cunoscuţi drept clasa „servului rău”, se alătură Ierarhiei, cu toţii formând „fiul pierzaniei” (2Tesaloniceni 2:3); dar curând Dumnezeu îi va distruge în întregime pe aceştia. Cunoaşterea acestor lucruri aduce multă mângâiere celor care li se permite să fie de partea Domnului. B I N E C U V Â N T Ă R I „Ziua lui Iehova” a început în 1914, când Isus Christos a fost întronat; dar, cu referire la cei unşi, se socoteşte mai ales anul 1918, când Domnul Isus a venit la templu. De atunci „ziua Domnului Isus Christos” începe să se suprapună cu ziua lui Iehova. (1Corinteni 1:8; 5:5; Filipeni 1:6,10; 2Corinteni 1:14). În acea „zi” şi la sfârşitul Armaghedonului va veni vremea binecuvântărilor perpetue şi a veseliei fără de sfârşit. „În vremea aceea, va picura must din munţi, şi va curge lapte din dealuri, toate pâraiele lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor va ieşi de asemenea din casa Domnului, şi va uda valea Sitim.” - Ioel 3:18. „Vinul” simbolizează veselia. „Veselia Domnului” este marele privilegiu dat lui Isus Christos pentru a răzbuna numele Tatălui. Odată cu venirea lui Isus Christos la templu şi după 1918 el îi invită pe slujitorii credincioşi să intre cu bucurie. (Matei 25:21, 23). De acum înainte, „servul credincios”, unsul Domnului, se află pe „pământul sfânt”, adică organizaţia lui Dumnezeu, care îi este devotată în întregime. De aceea proorocirea se referă la aceste vremuri, cu următoarele cuvinte: „În vremea aceea va picura vin dulce din munţi.” (Rotherham) Înălţimile organizaţiei universale şi ale organizaţiei capitale ale lui Dumnezeu, sunt asemănate cu munţii, deoarece prototipurile lor pământeşti au fost înălţate pe munţi. De aceea din 1922 încoace, Dumnezeu, prin gura proorocului său, vorbeşte astfel rămăşiţei credincioase: „Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi, şi vă veţi purta roadele pentru poporul meu Israel, căci lucrurile acestea sunt aproape să se întâmple. Iată că vă voi fi binevoitor, mă voi întoarce spre voi, şi veţi fi lucraţi şi semănaţi. Voi pune să locuiască pe voi oameni în număr mare, toată casa lui Israel, pe toţi! Cetăţile vor fi locuite, şi se vor zidi iarăşi dărâmăturile. Voi înmulţi pe voi oamenii şi vitele, care vor creşte şi se vor înmulţi; voi face să fiţi locuiţi ca şi mai înainte, şi vă voi face mai mult bine ca odinioară; şi veţi şti că eu sunt Domnul.” _ Ezechiel 36:8-11. De atunci Iehova a împlinit această proorocire făcută credincioşilor Israeliţi spirituali. De atunci „munţii vor picura vin dulce”, şi aşa s-a întâmplat; adică, organizaţia lui universală şi organizaţia capitală, ca un vas plin până la margini, au picurat asupra celor credincioşi multe binecuvântări şi veselie. Fără îndoială aceasta se referă la noile bucurii ale Împărăţiei, care a asigurat servicii pentru martorii lui Iehova, care să muncească pentru răzbunarea numelui său. Astfel este ziua amintită de Isus ucenicilor săi: „Ziua când îl voi bea cu voi nou în împărăţia Tatălui meu.” (Matei 26:29). Această nouă şi dulce bucurie, ilustrată de vin, picură din împărăţia lui Dumnezeu prin Isus Christos asupra credincioşilor unşi. Este vinul împărăţiei. Religioşii, inclusiv clasa „servului rău” nu au parte de acest vin nou al bucuriei. Acestor opozanţi ai împărăţiei lui Dumnezeu , Iehova le spune: „Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Văitaţi-vă toţi cei ce beţi vin, căci vis-a luat mustul de la gură.” - Ioel 1:5. B I N E C U V Â N T Ă R I C R E S C Â N D E Proorocirea arată, că după ce au fost admişi cei luaţi la templu, binecuvântările asupra lor au început să crească. Promisiunea lui Iehova, privind starea pământească a „ţării” sale, sau starea celor credincioşi, va fi „un ţinut în care va curge lapte şi miere.” - Exodul 3:8. Această promisiune, care în cazul Israelului tipic sau natural este valabilă, se aplică cu şi mai mare tărie Israelului atipic, Israeliţilor spirituali, din 1918 încoace. În deplină concordanţă cu proorocirea, Ioel spune: „Va curge lapte din dealuri.” Din 1922, mai ales această parte a proorocirii, este în curs de îndeplinire asupra rămăşiţei. În ce priveşte „Leul din seminţia lui Iuda”, proorocirea (Geneza 49:9-12), spune: „El îşi leagă măgarul de viţă, şi de cel mai bun butuc de viţă mânzul măgăriţei lui [ înainte de a intra în Ierusalim ] ; îşi spală haina în vin şi mantaua în sângele strugurilor. Are ochii roşii [strălucitori] de vin şi dinţii albi de lapte.” „Miresei” lui, biserica, pe care o primeşte la templu, Isus Christos, Mirele îi spune: „Eu intru în grădina mea, soro, mireaso; …îmi beau vinul cu laptele meu; mâncaţi, prieteni, beţi, şi îmbătaţi-vă de dragoste.” - Cântarea Cântărilor 5:1. În urma experienţelor însetate ale poporului lui Dumnezeu, din 1917 şi 1918, Domnul zice rămăşiţei lui: „Voi toţi cei însetaţi, …veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani, şi fără plată. …Eu voi încheia cu voi un legământ veşnic, ca să întăresc îndurările mele faţă de David.” (Isaia 55:1-3). Luaţi în sânul legământului veşnic al împărăţiei, aceşti credincioşi continuă să primească binecuvântări crescânde din mâna Domnului. În continuare Proorocirea (Ioel 3:18), spune: „Toate pâraiele lui Iuda vor fi pline cu apă”; adică, toate canalele pământului (statul lumesc) rămăşiţei, sau a lui „Iuda” („Laudă lui Iehova”) Acestea se vor găsi la dispoziţia celor care vor locui acel „pământ” sau stat lumesc, după ce rămăşiţa lui Dumnezeu sunt scoşi din robia „Babilonului”, adică eliberaţi din asocierea cu religia şi organizaţia Diavolului. „Canalele” pomenite aici ilustrează mijloacele prin care Iehova transmite lucrurile pe care el le are puse deoparte pentru rămăşiţa lui credincioasă pe care el o iubeşte, adică, Biblia - acum clarificată pentru ei - împreună cu cărţi, reviste, fonografe, discuri şi alte mijloace folosite de către organizaţia lui de serviciu. Faptele arată că începând cu 1922 aceste binecuvântări asupra poporului său au crescut continuu. Proorocirea spune despre aceste canale, că ele „vor fi pline cu apă”, adică pline cu adevăr. Pentru poporul credincios al lui Dumnezeu, acum nu este „sete de apă” pentru a auzi Cuvântul lui Dumnezeu. (Amos 8:11). Poporul credincios al lui Dumnezeu, nu este afectat acum de o stare ca cea descrisă la Ioel 1:19, 20) unde se spune despre starea de pustietate a „Creştinătăţii”. Canalele cu apa adevărului lui Dumnezeu sunt pline şi asigură din plin nevoile Iudeilor spirituali, ei putând astfel să satisfacă şi nevoile oamenilor de bună credinţă cărora le duc mesajul adevărului. Slujitoarea Domnului, Societatea, asigură literatură în cantităţi atât de mari şi la preţuri atât de mici, încât ea este la îndemâna tuturor care cu râvnă îl caută pe Domnul şi sorb adevărul spre deplina lor mulţumire. Mesajul de adevăr al împărăţiei nu este păstrat numai pentru cei de la templu, ci adevărul se revarsă spre ceilalţi, aşa cum spune şi proorocirea lui Ioel (3:18): „Şi un izvor va ieşi din casa Domnului. Această proorocire a prevestit că templul lui Iehova va fi construit la venirea Împăratului, Isus Christos. Izvoarele nu puteau să înceapă să curgă înainte de venirea lui Isus Christos la templu în 1918. În legătură cu aceasta observaţi ce este scris referitor la templu. (Ezechiel 47:1-12). Aceste mari izvoare ale adevărului nu curg acum doar pentru a-i înviora pe cei din „rămăşiţă”, ci şi pentru a-i susţine pe cei din „mulţimea cea mare”. Există promisiunea că binecuvântările vor continua să crească, iar faptele demonstrează acum împlinirea proorocirii. Aceasta este în concordanţă cu Apocalipsa: „Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului.” Apoi cei din clasa templului, aflaţi sub comanda lui Isus Christos, se alătură Lui spre a-i chema pe cei de bună credinţă să vină şi să bea: „Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude, să zică „Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată.” - Apocalipsa 22:1,17. Mai mult, proorocirea lui Ioel spune referitor la apă: „Şi va uda valea [ vale de torent] Sitim.” Apele curg în aceiaşi direcţie ca cea descrisă de Ezechiel la 47 : 8-12. Înainte de a intra în Canaan, Israeliţii şi-au aşezat tabăra la Sitim, unde mulţi dintre ei s-au lăsat ispitiţi şi atraşi de religia idolatră. Numele „Sitim” sau „Acaţ” indică biciuirea de la spinii cei lungi ai pomilor de salcâm. Se pare că aceasta este o referire la starea în care se găsea poporul lui Dumnezeu în 1917 şi 1918, când mulţi au suferit biciuiri şi persecuţii. Fluviul de adevăr al lui Iehova i-a ajuns din urmă, le-a astâmpărat setea, i-a revigorat şi i-a făcut să fie iar activi în slujba lui Domnului. Aceleaşi ape asigură acum nevoile clasei Ionatan, sau „marea mulţime”, care vor trăi veşnic pe pământ, şi pe veci îl vor lăuda şi servi pe Iehova şi pe Împăratul său - Apocalipsa 7:17. În lumina proorocirilor pline de autoritate ale Dumnezeului Atotputernic şi a împlinirii lor palpabile în viaţă, mai poate vreo persoană sănătoasă să se sprijine pe religie pentru a salva naţiunile şi popoarele de la dezastru? A sosit vremea ca fiecare persoană de pe pământ care ţine cu demonismul care este religia, să fie distrusă; sau, va trebui să respingă religia şi să caute degrabă adăpost sub guvernul lui Iehova, şi astfel să găsească drumul spre viaţă. Alegeţi ce doriţi. A continua să urmezi şi să practici religia înseamnă anihilare. A servi cu credinţă pe IEHOVA ŞI PE ÎMPĂRATUL SĂU, ISUS CHRISTOS, înseamnă pace, prosperitate, şi viaţă veşnică.
Posted on: Sun, 06 Oct 2013 17:20:34 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015