SPUNE-I TOAMNA ! Mi-e atat de frica sa-i spun cat ma gandesc la el As vrea sa il aud din nou vorbindu-mi de iubire In pieptu-mi, inima se zbate ca un porumbel O Doamne ! Mai da-mi o clipa de fericire. Privesc cum toamna vine-ncet acum... Asternand culori feerice pe dealuri, Mergeam iubiti si fericiti pe-al nostru drum, Aveam in minte si in gand, atatea idealuri. Ma gandesc acum la el, cu inima pusa in palma, De ce toamna tu nu vezi ca i-am mai dat o sansa Iubirii sa se-ntoarca iar la noi, ca alta data, Sa ma iubeasca iar, asa cum m-a iubit intaia data? Spune-i, toamna tu, ca daca soarele si luna Rasar pe cerul vietii noastre, asa cum fac mereu, Si dragostea noastra, pierduta pentru totdeauna, Daca mai e puternica, poate prinde aripi din nou. Oh ! il iubesc atat de mult si chiar i-o demonstrez As vrea sa fiu aproape de el, sa ma stranga-n brate Nu cred ca voi rezista, iubirea de i-o pierd, Al alteia sa fie, cand mai am atatea sa-i spun, in soapte. Spune-i, toamna tu, ca-l voi iubi la fel intreaga viata. Ca poate soarta, sau destinul, ne va aduce fata-n fata Si-atunci, iubirii frante, frau liber noi sa-i dam Cu drag si cu tandrete, fructul dragostei sa il luam.
Posted on: Sun, 20 Oct 2013 04:40:35 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015