Seara, ceva timp liber, încerc să scriu sau să citesc ceva. Lângă mine bâzâie continuu televizorul, ca o piesă de mobilier vie dar plictisitoare: Băsescu, Roșia Montană, gazele de șist. Din când în când aud rostindu-se: -Maestre...! Întind gâtul curios. Nu e decât un actor. Altădată, altă seară, alte seri, din ce în ce mai des: -Maestre...! Maestrul... o să vorbim cu maestrul, l-am invitat pe maestrul. Întind gâtul, mă opresc din citit, mă uit tot mai contrariat: câte un actor, un regizor, un sau o cântăreață cu ieșiri la nunți și botezuri când nu rămâne în sfera culturii la „O dată-n viață”. De unde atâția maeștri? Înainte erau doi-trei în toată țara. De ce au ajuns aproape toți maeștri? De unde atâta măiestrie? Măestria a ajuns ca un fel de definitivat la învățători și profesori. Ba sunt și maeștri analiști politici, maeștri economiști pe lângă mai vechii maeștri bucătari. Mai rămâne să li se sună și medicilor maeștri. Ce ne facem cu atâția maeștri? Unde îi băgăm? Cum pot suferi ei traiul alături de oameni banali ca mine, ca tine, care muncesc, respiră, iubesc, urăsc, își cresc copiii și nu excelează. Cum pot supraviețui ei în acest mediu? E clar. Acum când aud cuvântul magic, tresar, mă opresc în loc și mă uit cu evlavie la sticla televizorului: un maestru!
Posted on: Sun, 20 Oct 2013 15:59:04 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015