Simt nevoia unei observații: păcat de atâta mobilizare, efort și voință. Sunt oameni care, după o zi de muncă, lasă tot și vin direct în stradă. Un efort remacabil, din partea unui număr de cetățeni activi deloc neglijabil. Mă tem doar că, în atâtea zile de protest, imaginația poetică a creării de noi sloganuri pe tema Roșiei Montane o să clacheze. Mai pe șleau, zi de zi în stradă și doar un punct pe agendă? Cam puțin. Strada poate fi (și este) un ultim refugiu al cetățeanului condamnat să rabde într-o democrație electoralistă, unde virusul acțiunilor guvernamentale zilnice primește o aspirină odată la patru ani. Și totuși... Atâta efort și doar un obiectiv demn de pus în variate sloganuri pe placarde? S-ar putea ca guvernanții, însoțiți în birouri de muzica ambientală de afară, să capete imunitate și să n-o mai audă, așa cum locuitorii lângă o cale ferată dorm liniștiți chiar dacă trece trenul. Remarc media de vârstă a celor prezenți, majoritatea principali contributori la sistemul bugetar. Alte interese (pe termen lung) nu aveți? Propun un simplu exercițiu de imaginație: gândiți-vă la o Românie scăpată de cianuri, dar în care voi nu aveți pensie. Iar avangarda clasei politice a eșalonului doi comunist, cuplul Ponta-Băsescu, lucrează cu sârg și la asta. Just think about that.
Posted on: Wed, 04 Sep 2013 16:13:32 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015