Simtirile mele sunt tot ce sunt eu, iar materia cu atomii ei e ca un spectator la teatrul acesta interior. Sufletul meu locuieste pe o planeta imateriala, iar harta ei este brazdata de impacturile meteoritilor, ca si la Luna. Într-o parte gasesc Marea Linistii, iar in alta Muntele Implinirii. Mai la stanga este aleea glumelor, acolo unde rasuna clopotei veseli. In spate, putin mai la vest, este Codrul fricii, unde umbla un lup cu coltii de fier si bale cazand din gura. Nu stiu de unde vine lumina si intunericul, ma trezesc cand intr-un loc sau altul, iar pasii nu ii indrum eu. Mi-am montat insa un telescop pe Marea Linistii si ma uit la alte planete, cu hartile lor. Un intreb Univers mi s-a deschis in fata: miliarde de alte planete sufletesti, cu dureri intinse de oceane, stepe de doruri si deserturi de rataciri. Unele planete formeaza sisteme duble, orbitand una in jurul celeilalte, altele ratacesc singure prin intunecimea spatiului. Multe formeaza sisteme planetare, orbitand in jurul cate unui Soare, care le incalzeste. Unii sori au primit numele de cariera, altii de scop in viata, iar multi poarta numele unui Dumnezeu sau altul. Nu stiu ce este real pe acesta planeta, daca totul este un vis sau pur si simplu nu este. Mai nou, umblu cu ciocanul de geolog, sparg pamantul de sub picioare, sperand sa vad din ce este format. Nu am gasit pana acum nici un fel de atomi din care aceste simtiri ar fi facute, dar mi-am sfaramat planeta si am senzatia ca am ajuns sa plutesc in gol. (dedicata micului print)
Posted on: Mon, 26 Aug 2013 14:41:41 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015