Sunt momente în care mă gândesc insistent la viitor. Mă gândesc la BAC şi la facultatea. Mă gândesc la o carieră în actorie, însă părinţii spun că nu gândesc limpede. Mulţi îmi spun că m-aş putea face bufon căci sunt varianta feminină a lui Jim Carrey. Mă gândesc la ce-mi spun. Chiar mult. Şi mă întreb dacă o să se întâmple ceea ce-mi doresc cu ardoare. O să devin actriţă ? Dar .. dacă nu iau BAC-ul ? Dacă o să mă schimb ? Dacă o să devin persoana de care mi-e cel mai frică ? De cea mai urâtă variantă a mea. Până în clasa a 8-a, am fost premiantă. Liceul m-a prostit de tot, şi am ajuns să fiu de 8. Nu notele m-au deranjat, ci lipsa de voinţă pe care am avut-o şi pe care trebuie să o recâştig. Viitorul mă sperie, căci ştiu că părinţii se sacrifică atât de mult pentru mine. Ştiu că muncesc mult ca eu să trăiesc în condiţii şi să nu duc lipsă de nimic. Ştiu că ei vor ca eu să devin medic, dar nu-mi doresc asta. Niciodată nu mi-am dorit să am tangenţe cu biologia sau chimia sau fizica. Probabil că visul meu nu are sorţi de izbândă, dar vreau să mi-l împlinesc. Cine ştie, poate că într-o zi o să joc într-un film cu Jim Carrey sau Brad Pitt sau Nina Dobrev. Cine ştie ? Niciodată să nu spui niciodată, chiar dacă şansele sunt 1 la un milion.
Posted on: Sun, 21 Jul 2013 17:28:00 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015