Sunt oglinda părinților mei, sunt parfumul iubirii, sunt dorința de a ierta, sunt mozaicul greșelilor, sunt om. Recunosc, adorm plângând, mă ascund și mă regăsesc printre amintiri frumoase. Recunosc, iubesc îmbrățișările sincere, oamenii frumoși, prietenia, serile lângă cei dragi, momentele răsfățate. Recunosc, deseori aș zace zile întregi dar încerc să-mi dau seama că a renunța nu este o soluție. Recunosc, sunt complicată și deseori aș vrea să-ți spun lucruri de care îmi este rușine, să-ți povestesc stări și gânduri mult prea complicate. Recunosc, îmi este dor de ce eram, ce iubeam și ce-mi doream cândva. Recunosc, îmi este frică uneori deși știu că te am pe tine. Recunosc, am crezut în basme, m-am visat mireasă, m-am jucat cu sentimente proprii și n-am vrut să rănesc pe cineva. Recunosc, sunt un om cu principii sănătoase și deseori uit să mai trăiesc clipa. Recunosc, știu să-mi asum responsabilitățile, deși acestea desenează pe chipul sufletului trăsături care nu-mi aparțin. Recunosc, mă transform și deseori aș vrea să plec, apoi aș vrea să mă întorc și într-un final decid să rămân. Recunosc, te-aș lua cu mine dar îmi este teamă să nu te pierd pe drum, când nesiguranța mă cucerește și am nevoie ca tu să rămâi lângă mine, deși meriți mai mult. Recunosc, sunt egoistă când iubesc deși știu că un om nu-l poți lega de propriul tău destin.
Posted on: Fri, 13 Sep 2013 06:17:16 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015