Sâmbăta gândurilor despre politică și acțiunile care trebuie să o complementeze De o bucată de vreme tot mă plimbru prin lume. Bine, mai mult prin țară, dar am văzut și învățat din experiențele polonezilor, turcilor, croatilor în Vrgorac (Croația). Multe lucruri pe care eu le consideram banale sau pur și simplu le consideram ca și realizate (în amplul mișcărilor electorale), acum mi se par incredibil de importante. Poate și datorită faptului că nu am știut să ies tot timpul dincolo de ușa partidului să am fel de fel de discuții cu oamenii care au puterea în mână prin votul lor. Iar atunci când o făceam încercam să-i conving despre natura candidaților noștri sau despre programul de guvernare șamd, nu găseam o punte care să realizeze conexiunea între membrul de partid care susține o anumită parte politică și cetățeanul care e plin de nevoi, lăsat fără răspunsuri sau care dorește lămuriri. Comunicarea politică SIMPLĂ e extraordinar de importantă, însă nu doar în scop electoral, ci în scop național și chiar mi-aș permit să ating și conceptul de siguranță națională. Pentru că ce s-ar întampla atunci când și firul subțire care există astăzi între putere-cetățeni s-ar rupe brusc? De aceea cred (făcând o paranteză de la concluzia simplă ce survine în urma a ce am spus mai sus) că politicianul român de astăzi, nu trebuie să vină cu o imagine de om perfect sau, cel puțin, să susțina asta, când el e plin de ,,păcate”. Cetățeanul român care aspiră la o funcție publică ce poate fi obținută doar prin voturile românilor ar trebui să aibă o istorie cunoscută și un background acceptabil. Toți suntem oameni și toți greșim. Unii mai mult, alții mai puțin ce-i drept. Pe aceeași temă cred că el ar trebui să fie un bun comunicator și să aibă o relație deschisă cu cetățenii care-l înconjoară. Dacă are o poză pe facebook cu o bere în față, spre exemplu, nu cred că ar trebui să apară peste tot în presă ca petrecăreț sau iresponsabil. Relația dintre politician-cetățean ar trebui să fie, pe cât posibil, una de prietenie liberă și sinceră. Încrederea ar trebui să apară între cei doi, ca un semn de normalitate, nu de FLASH!FLASH!FLASH!. Dacă și cetățenii ar fi conștienți de importanța simțului politico-civic, iar politicienii ar fi cu adevărat atașați de cetățenii lor, iar toate acestea combinate cu un pic de disciplină sunt sigur că ar avea ca rezultat o altă societate românească. O societate care ar fi cu siguranță mult mai încrezătoare, curajoasă, fericită și chiar determinată să-și depășească condiția de ,,estici”. În concluzie cred că România e pe drumul cel bun, însă mi-ar plăcea ca relația dintre cetățean-politician să devină una mai sinceră și mai caldă, iar comunicarea să fie făcută oriunde, oricând. Aș vrea să aud că cineva ar prefera o discuție despre politica actuală în defavoarea uneia despre fotbal, filme sau cine mai știe ce. Așa colectivul votanților ar fi mult mai informat, interesat și ar ști exact de ce pune ștampila pe acel om/partid. Greșesc?
Posted on: Sat, 05 Oct 2013 14:56:10 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015