Să recapitulăm, un pic, un articol pe care l-am postat mai devreme. O poliţistă sub acoperire de la anticorupţie a ajutat, sacrificându-se, la arestarea unei reţele de poliţişti corupţi. "Bun aşa! Poliţia îşi face datoria" am putea zice. Acum, evident, nu orice om arestat este, automat, şi vinovat. Deşi, să nu uităm, respectivii poliţişti au fost arestaţi după ce au fost ţinuţi sub urmărire o bună bucată de vreme. Şocul vine, însă, când aflăm câţi poliţişti au fost arestaţi: treizeci. TREIZECI de poliţişti au fost arestaţi. Nu doi poliţişti care şi-au luat-o în cap, nu un grup de cinci poliţişti care şi-au zis că ei sunt mai presus de lege, nu zece (deşi, la zece poliţişti corupţi, deja se poate spune că e o problemă mare). Treizeci (30) de poliţişti erau mână-n mână şi şantajau prostituatele. Treizeci de poliţişti au ştiut şi au permis colegilor lor să umilească nişte femei care nu prezintă un pericol social. Treizeci. Într-o ţară non-balcanică, non-africană sau non-asiatică, treizeci de poliţişti ar trebui să fie cifra tuturor poliţiştilor corupţi din acea ţară. Dar, în cazul nostru, treizeci reprezintă cifra celor prinşi într-o singură operaţiune. Şi mă îndoiesc că, odată cu acest dosar, corupţia a fost stârpită. Vreau să-i felicit pe poliţiştii de la Direcţia Generală Anticorupţie pentru devotamentul de care dau dovadă şi, în speranţa că nu se luptă cu morile de vânt, vreau să le urez mult succes în continuare.. Nu pot, însă, să nu urez poliţiei române, în general, o călduroasă muie condimentată, pe alocuri, cu siguranţă şi încredere.
Posted on: Sun, 21 Jul 2013 14:20:16 +0000