TOT PENTRU FIUL MEU... Nu mai vreau nimic. Sunt împăcat cu mine. Poate doar doi ani de viață în plus, ca să închei socotelile cu niște boli nenorocite. Mi-aș fi dorit să am o bătrânețe mai fericită.. aproape de Dumnezeu. Fără el n-aș fi putut face nimic! [Alexandru Pesamosca] O rezervă micuță, ca o chilioară de sfânt, a fost transformată într-o modestă locuintă. Un pat, o măsuță joasă, o bibliotecă plină până la refuz cu cărți și tratate de medicină întregeau decorul. Pereții camerei erau plini de diplome, iar într-un colț, putin stingheră, icoana Maicii Domnului te întâmpina cu un zâmbet usor trist. Era o liniște destul de apăsătoare acolo, iar seara liniștea aceea părea îngemănată cu veșnicia, unde zgomotele erau îngăduite doar cu binecuvântarea lui Dumnezeu.. __________________________________________________ .. Astfel a trăit prof. dr. Alexandru Pesamosca. Un chirurg pediatru care poate fi considerat ca un model de doctor-fără-de-arginți de astăzi, care a crezut nu doar că el doar tratează iar Dumnezeu vindecă, ci și că Dumnezeu îi însoțește atunci când tratează, după cum singur mărturisea în mai multe rânduri: "Mi-e și frică să spun câteodată că eu am făcut operația aceea". S-a spus că tot ce a operat Profesorul Pesamosca a fost definitiv rezolvat, fără sechele. Domnul doctor avea și un secret: înainte de a le închide trupurile, el lăsa ceva acolo, ceva primit de sus, ceva din inima lui, de fiecare dată. Așa cum unii coboară în măruntaiele pământului să scoată aur, cărbune și câte și mai câte, doctorul fără de arginți intra și el în măruntaiele copiilor, pe care le meșterea, așa precum numai Dumnezeu știe cu adevărat, scoțând astfel din inima lor, după operație, zâmbete și lacrimi de fericire.
Posted on: Sun, 23 Jun 2013 12:12:54 +0000