Tablete pentru prieteni : "Eliberarea "omului Se poate afirma cu un mare procentaj de adevãr cã omul este produsul geneticei lui si a tot ceea ce mediul în care se naste si trãieste imprimã asupra lui -asa numitii factori epigenetici. Acesti doi mari factori duc la concluzia cã omul nu este complet liber ; el nu poate controla propria lui viatzã decît în cadrul parametrilor impusi de factorii genetici si epigenetici. Este adevãrat cã omul este înzestrat cu ratiune -produs al gîndirii logice- dar acest factor este supus evolutiei gîndirii -care este extrem de variabilã- si pe de altã parte nu poate controla subconstientul individual decît într-o mãsurã înfimã. Religiile monoteiste care admit cã omul este produsul creatiei Divine -omul este creatia directã a lui Dumnezeu- considerã cã omului i-a fost lãsatã de Creator toatã libertatea de decizie si actiune; intentia divinã a fost deci sã creeze o "fiintzã liberã"; faptul cã omul a abuzat de aceastã libertate si astfel a pierdut paradisul este o dovadã a insuficientului control pe care omul îl are asupra lui însusi. Acest fapt recunoscut si afirmat de Biblie justificã tendintza omului de a recuceri paradisul pe care l-a pierdut prin faptul cã nu a utilizat ratiunea si s-a lãsat pradã dorintelor lui -adicã subconstientului-sediul emotiilor si al instinctelor . Eforturile fãcute de psihanaliza freudianã si chiar de cea a anti-freudiana de a investiga subconstientul uman pentru a aduce în cîmpul constiintei si deci a ratiunii elemente ale subconstientului pentru a fi analizate logic si întelese nu au dat rezultatele sperate si astfel omul rãmîne încã frustrat de insuficientza cunoasterii proprii. Cãci în adevar, asa cum era scris si pe frontispiciul templelor antice, "cunoasterea de sine" rãmîne cheia de boltã a "eliberãrii " omului. Acest proces de cunoastere implicã vointzã, deteminare, ratiune si analizã. Ori, aceste conditii nu sunt în genere rãspîndite în masa oamenilor, cãci ele presupun un anumit grad de evolutie a persoanei. Pe de altã parte, recomandarea budistã de a renuntza la dorinte pentru a cîstiga pacea interioarã si deci libertatea, pare o solutie prea simplistã si frustrantã, potrivitã poate numai cãlugãrilor budisti. Unde poate duce necunoasterea de sine si pierderea libertãtii omului s-a vãzut cum nu se poate mai bine în miscãrile politice nazisto-comuniste ale sec. 20 ca si miscãrile teroriste contemporane, cînd ideologii care au exaltat emotii si instincte au dus la orori inumane! Numai în ultimile luni ecranele TV au expus atentate în masã si asasinate animalice executate de indivizi care s-au supus unor ideologii criminale si si-au pierdut astfel libertatrea de a gîndi în sens uman, actionînd sub imperiul subconstientului emotional si executînd acte nedemne de notiunea de om. Exista remedii? În conditiile actuale de antagonism religios, politic si moral nu sunt sperante ca oamenii sã încerce introspectia cunoasterii de sine ; omul e sortit sã rãmînã în continuare în sclavie, nu în libertate; din punct de vedere religios, el nu este pregãtit sã recîstige Paradisul pierdut. Toronto / Iunie 2013 Dr. Dinu Dimitriu 6/5/2013
Posted on: Thu, 20 Jun 2013 06:22:18 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015