Te întâlnești cu nu știu care prieten și discuți despre Roșia Montană, câinii comunitari și ungurii din România. Te întâlnești și te iei la ceartă pe diverse teme. Unii te fac ipocrit că ți-ai schimbat între timp opinia, alții te fac cretin că îți pierzi timpul cu niște chestii deja făcute de alții și ceilalți sunt de acord cu tine. Nu mai contează că oricum e haos. Pentru Roșia Montană am ieșit în stradă și am militat împotriva exploatării miniere cu cianură. Am înțeles că există niște oameni spălați pe creier, nu mă refer la politicieni cu interese sau presă absentă, ci la cei din zona aia care vor să muncească să pună o pâine pe masă copilului, indiferent dacă el va face cancer. Să pună o pâine pe masă, indiferent de consecințe. Deși m-am enervat că suntem înconjurați de prostie și de tâmpiți, mi-a trecut și am înțeles că e vorba de spiritul de supraviețuire și de dezinformare. Oamenii ăia trebuie să trăiască din ceva, eu tot zic că ar putea trăi din turism sau din exporturi din agricultură. Sunt sigură că există soluții. I-am înțeles și pe cei care au zis că suntem hipsteri și eu am făcut mișto pe tema asta și pe cei care au zis că facem gestul ăsta degeaba că nu se schimbă nimic, am înțeles-o și pe mama care m-a avertizat să nu mă bată jandarmii… și tot așa. Mai puțin presa, asta n-am să pot s-o înțeleg, mai ales că prima mea dragoste a fost jurnalismul și că prima școală în domeniu a fost asta, dar tot ăsta m-a făcut să vreau să fug departe.
Posted on: Sat, 28 Sep 2013 19:06:17 +0000