Tehnici Ad Hominem 1. Subiectul care depăşeşte „Aş vrea să-ţi răspund la întrebare, dar datorită culturii şi educaţiei tale, sau inteligenţei, sunt convins că nu vei fi în stare să-mi înţelegi răspunsul.” 2. Chiar şi tu „Ce-ţi voi spune e atât de simplu, încât chiar şi tu vei fi în stare să înţelegi.” „Chiar şi tu ai fi în stare să pricepi un lucru atât de simplu ca cel pe care îl voi spune.” 3. O să-ţi treacă „Şi eu gândeam aşa, când eram de vârsta ta.” „Când o să mai creşti, o să înţelegi ce-am vrut să spun.” „Eşti nou pe aici, nu-i aşa ? „ 4. Gândirea influenţată de dorinţă (wishful thinking). În loc de a veni cu un argument bazat pe un răspuns clar, acest gen de tehnică încearcă să sugereze că dorinţele inerlocutorului l-au condus să dea un anumit răspuns, iar individul nu are niciun merit. Mergând pe principiul că dorinţa umbreşte meritele individului, se neglijează concluzia : „Spui asta pentru că eşti bărbat”. „Nu eşti de acord cu pedeapsa cu moartea acum, pentru că, probabil, ai fost traumatizat în copilărie, şi ţi-ai dorit atunci să mori.” „ Probabil că nu ai fost alăptat la sân de maică-ta”. Tehnici de pervertire a minţii 1. Pişcătura puricelui În loc de a aborda un comentariu sau o întrebare a interlocutorului în mod direct, ideea este să-ţi concentrezi atenţia asupra unui detaliu mărunt din fraza acestuia, pentru a evita astfel problema sau a câştiga timp. „Vreau să ştiu mai exact ce înţelegi tu prin....” „Ai scris fraza cu greseli gramaticale grave, reformuleaza...” 2. În afara contextului O variantă ciudată a pişcăturii de purice, tehnica de faţă constă în neînţelegerea intenţionată a unui cuvânt sau a unei fraze, şi concentrarea atenţiei asupra acestui fapt, deviind astfel de la subiect.Această manevră aduce interlocutorul în situaţia de a se disculpa şi de a explica intenţia corectă în sensul frazei sau cuvântului respectiv în loc de a continua discuţia. „Spui că asta se întâmpla după 5 ani de la venirea la putere a lui Hitler ? De ce eşti tu fascinat de Hitler ? Eşti antisemit ?” 3. Nu eu spun asta E o minunat mod de a scăpa cu faţa curată după ce spuneţi diverse afirmaţii, care altfel ar putea fi catalogate drept impoliteţe. „Nu-mi pasă că unele persoane evită să discute cu tine, eu o fac...” „Unii ar spune că eşti prost, dar eu nu te voi considera aşa...” „Nu vreau să discut despre asta, dar...bla...bla...bla...” „Nu-mi place să discut despre bani, dar banii... (bani, bani, bani...)...” 4. Întrebarea la derută Întenţia e să pui la încercare credibilitatea interlocutorului, şi în acelaşi timp să schimbi subiectul. Se adresează o întrebare la care e improbabil ca interlocutorul să cunoască răspunsul, distrugându-i astfel credibilitatea şi încrederea. Mai mult, răspunsul îi este oferit aproape imediat, dovedindu-i astfel ca îi sunteţi net superior asupra cunoaşterii subiectului. „Ai pomenit de legea respectivă, ai putea veni şi cu un citat ? Uite aici...link.” „Îţi dai seama ce principii ai încălcat ? [Nu] Aş putea să ţi le explic, dar....” (polologhie cu trimitere la un subiect care depăşeşte) 5. Trimiterea la o falsă autoritate „Sigur că se pot discuta multe pe tema asta, însă oamenii de ştiinţă cred că...” 6. Adevăr prin asociere „Am constatat că acei care nu sunt de acord cu mine sunt persoane mai simple, iar cei care se prind imediat că aşa e sunt persoane mai sofisticate...” 7. Lovitura sub centură Tehnica foloseşte cunoaşterea unui eveniment nefericit sau a unei greşeli făcute de interlocutor, strecurând acest fapt într-un comentariu şi provocând agitaţie în discuţie. „Tot aşa spunea şi fosta ta iubită ?” „N-am mai avut discuţia asta şi înainte să ieşi de la dezalcoolizare ?” 8. Abordarea stilului vânzătorului Această tehnică pune o întrebare cu un răspuns mai mult decât evident şi, bazându-se pe o uşoară nuanţă de vinovăţie, invită la un răspuns predeterminat produs de bunul simţ sau de decenţa interlocutorului. „Prietenii tai nu înseamnă nimic pentru tine ? [Ba da...!] Atunci ne vedem mâine aici.” (cu referire la sprijinul politic) „Vrei să ne întoarcem la comunism ? Asta vrei ?” 9. Abordarea stilului pompos Se folosesc întrebări retorice (la care nu se aşteaptă niciun fel de răspuns, de fapt) pentru a transmite mi multă forţă unei afirmaţii. De multe ori tehnica e mai eficientă dacă se adaugă un smiley potrivit, care să sugereze o expresie facială extremă. „Cum ai curajul să susţii un asemenea punct de vedere ?” „Pe bune acum, tu chiar te aştepţi să-ţi dau dreptate ?” 10. Raţiune vs sentiment În orice discuţie, o persoană se situează într-un centru analitico-emotiv de idei, adică exprimarea se face fie folosind latura emotivă a persoanei, fie cea a gândirii sale analitice sau logice. Afirmând într-o discuţie că răspunsul interlocutorului e bazat pe sentimente şi nu pe raţiune, sau invers, îl obligaţi să se disculpe deviind de la subiect. „Implicarea ta emoţională te împiedică să gândeşti obiectiv în problema asta.” 11. Ducerea la extrem Dacă o persoană foloseşte o exprimare puternic imaginativă, se duce ideea respectivă către un extrem foarte radical, care în general e considerat o prostie. Extrema respectivă poate fi imaginară sau reală. Scopul este ca interlocutorul să se retragă pe o poziţie defensivă, anulând astfel progresul pe care l-a făcut în cadrul conversaţiei. „În cazul ăsta, părerea ta e că ar trebui să renunţăm la sistem, nu-i aşa ?” „ Şi atunci, care e diferenţa între ce spui tu şi fascism, de exemplu ?” „Din cât spui, ai fi în stare să omori pe oricine nu e de acord cu tine, nu ?” 12. Retează-i-o de la primul cuvânt Puteţi să distrugeţi logica interlocutorului dacă îi disecaţi fiecare afirmaţie pe rând, prin demontarea afirmaţiilor sale, însă acest lucru e extrem de laborios. Cel mai bine e să vă opriţi la prima. Punând sub semnul întrebării prima afirmaţie, faceţi să se clatine întreaga sa construcţie. „Nu cred că ar trebui să mergem mai departe până nu lămurim chestia asta.” „Nu văd ce sens are să discutăm în continuare până nu aduci dovezi la prima ta afirmaţie.” 13. Negarea concluziei E opusul retezării primului cuvânt. În loc să vă certaţi asupra fiecărei afirmaţii, vă declaraţi de acord cu ele, dar contraziceţi concluzia rezultată din ele. Acest lucru e extrem de frustrant pentru interlocutor. În general, acesta va prefera să încerce o nouă explicaţie care să ducă la respectiva concluzie decât să reia fiecare argument discutat. În cazul ăsta, puteţi repeta figura. „Nu înţeleg de unde ai tras tu această concluzie.” „Sunt de acord cu tine, dar concluzia ta e greşită. E lipsită de sens pentru mine. Mă străduiesc, dar probabil avem creiere diferite. ” Tehnici de amânare Când sunteţi forţat să veniţi repede cu un răspuns şi nu ştiţi ce să răspundeţi, tehnicile de amânare vă pot oferi timp preţios pentru a vă imagina un răspuns. Tactica e riscantă, deoarece, dacă nu apăreţi urgent cu un răspuns deştept, vă puteţi face de râs. 1. Descrie-mi răspunsul Cereţi atribute descriptive ale unui răspuns anterior al interlocutorului, faceţi o pauză ca şi cum l-aţi aştepta, iar în acest timp vă gândiţi la propriul răspuns. Când tehnica e repetată, interlocutorul va părea că vă roagă să-i oferiţi răspunsul. „Cred că un răspuns de-al tău mai detaliat la ultima întrebare va lămuri această chestiune. (pauză lungă) ... Eşti gata ?” „Excelentă întrebare, şi cred că răspunsul meu te va trezi la realitate. (faceţi o pauză, şi gândiţi-vă la un răspuns)” „Mă bucur că ai întrebat asta. Vrei să-ţi răspund pe scurt sau mai pe larg ? ” 2. Descrie-mi întrebarea E asemănătoare cu tactica de mai sus, însă atenţia se concentrează asupra întrebării. „O asemenea întrebare nu poate veni decât dintr-o confuzie de-a ta...” „Interesantă întrebare... Foarte, foarte interesantă... „ „Intrebarea ta trebuia de fapt pusă în felul ăsta... (reformulaţi-i întrebarea în câteva moduri diferite).” 3. Răspuns prin întrebare O tehnică foarte potrivită pentru a devia către tactica gândirii influenţată de dorinţă (wishful thinking) „De ce mă întrebi asta ? Şi ce te face să mă întrebi acest lucru ?” „Ce-ţi veni să faci o asemenea afirmaţie ?” 4. Blocarea creierului interlocutorului Costă într-o afirmaţie foarte complexă, care îl face să gândească intens, blocându-şi creierul pentru un timp. „Ceea ce ai înţeles tu nu e ceea ce ai afirmat” „Cred că tu ai o gândire liniară şi nu una ramificată” „Nu ştiu dacă să resping sau nu să fiu de acord cu tine.” 5. Salata de cuvinte E o reţetă la care se folosesc ingrediente cum ar fi: termeni filozofici şi expresii răsunătoare în fraze de jumătate de pagină, termeni în limba latină şi diverse zicători şi proverbe populare, puţin jargon, truisme şi citate ale oamenilor celebri. Totul va suna pompos dar fără a spune însă mare lucru. Cât timpinterlocutorul studiază ce-aţi spus, aveţi timp să veniţi cu un răspuns. De multe ori, chiar şi salata de cuvinte poate constitui un răspuns sau un punct de vedere, totul depinde de ce interlocutori aveţi... 6. Inversarea întrebării Puneţi-i aceeaşi întrebare, sau chiar veniţi cu o variantă ceva mai dificilă. E o tehnică eficientă, şi nu e doar o tactică de amânare. „Şi care crezi tu că e răspunsul la o asemenea întrebare ?” „Ce-ar fi să îţi pun şi eu o întrebare asemănătoare ?” 7. Începe o poveste Pe un ton amuzat, începeţi o povestire care pare legată de subiect la prima vedere. Continuaţi până ce interlocutorul îşi dă seama că blufaţi, apoi prefăceţi-vă insultat şi pretindeţi că nu vi se permite să veniţi cu propria explicaţie. Apoi, foarte ofensat, puneţi capăt poveştii şi veniţi cu răspunsul la care v-aţi gândit în timpul cât i-aţi ameţit cu povestea respectivă. Manevre de evitare a întrebării O manevră standard a politicienilor de a vedea fiecare întrebare ca pe o ocazie de a spune numai ceea ce doresc ei de fapt. Răspunsul nu are nimic de a face cu întrebarea care le-a fost adresată. Acestă practică des întâlnită ucide zilnic dezbaterile de la talk-show-urile televizate, şi din păcate s-a răspândit în foarte multe alte domenii. Întreaga tehnică constă în trecerea subtilă de la subictul întrebării la subiectul dorit de voi. 1. Asta sau cealaltă ? Negaţi că o anumită chestiune e limitată strict la respectiva întrebare, apoi redefiniţi întrebarea pentru a cuprinde ceea ce vă interesează. „Întrebarea nu constă doar în (asta) sau în (cealaltă), ci e vorba de fapt de...(şi aici descrieţi ceea ce vă interesează).” 2. X e o chestiune, Y e o altă chestiune Recunoaşterea existenţei unei anumite probleme, şi trecerea rapidă la un alt subiect. „Ceea ce am afirmat atunci e într-adevăr o chestiune, însă ce am acum pe agenda mea e cu totul altceva. Ştiaţi că peste 5 zile voi face...?” Tehnici de iritare şi lovituri sub centură 1. Insulta ipotetică „Să presupunem că ai fi fost o persoană extrem de incultă, dar care vrea să pară una inteligentă. Care a fi fost răspunsul tău dacă erai în locul meu ?” Să zicem că toţi am şti sigur că eşti o persoană perversă.” 2. Insulta prin compliment „Ce întrebare sclipitoare ai putut să-mi pui...” „Azi pari mai deştept decât de obicei...” „Cine ar fi crezut că poţi pune asemenea întrebări ?” 3. Reproducerea distorsionată a afirmaţiei Constă în reproducerea celor afirmate de interlocutor pentru a capta atenţia, şi apoi de a efectua schimbări în afirmaţii pentru ca întreaga idee să pară greşită sau chiar să devină o prostie. Asemănătoare cu ducerea la extrem. „Dacă te-am înţeles bine, părerea ta este că... (totul spus exact pe dos)” „După câte înţeleg de la tine, torturarea copiilor ţi se pare o idee bună...” 4. Eu ştiu mai bine O modalitate deşteaptă şi pretenească de a nega cele spuse de cineva, prin afirmaţia că voi cunoaşteţi mai multe în problema respectivă decât interlocutorul. Oricât de ciudat poate părea, e o tehnică des întâlnită şi foarte eficace. „E o afirmaţie foarte crudă din partea ta, şi ştiu că nu asta ai vrut să spui.” „Ai spus bine ce-ai spus, dar... te cunosc eu mai bine / ştiu că nu prea îţi convine / ştiu eu ce fel de om eşti în realitate...” „Iubitule, motivul pentru care nu te-am lăsat să mergi cu amicii tăi la bere este că ştiu că, în adâncul sufletului tău, preferai să stai aici cu mine.” 5. Memoria selectivă Costă în pomenirea unui eveniment trecut, dar exprimat într-un mod total aiurea, sau chiar inventarea unui eveniment. Intenţia e să zăpăciţi interlocutorul, să-l enervaţi şi să-l faceţi să treacă în defensivă. „Niciodată nu recunoşti o înfrângere. Mai ţii minte când te-am bătut la şah ? (e vorba de o partidă pe care aţi pierdut-o)” „Dar săptămâna trecută spuneai exact opusul... Hotărăşte-te odată ce vrei.” „Mai ţii minte când ne-am certat atunci, şi eu am avut dreptate, iar tu n-ai vrut să recunoşti ? Acum e exact aceeaşi situaţie.” 6. Răspunsul repetat, gen slogan Se bazează pe repetarea unui truism, a unei poante, a unui slogan în scopul inducerii iritării... „Clientul are întotdeauna dreptate !” [Păi, şi profitul nostru ?] Clientul are întotdeauna dreptate ! [ Dar clientul n-a plătit...] Clientul are întotdeauna dreptate !...” 7. Citatul selectiv Folosiţi un fragment dintr-un citat, invocaţi unul ipotetic sau inventaţi unul şi atribuiţi-l unei surse credibile. „Ce-ar zice taică-tu dacă te-ar auzi acum ?” „Cum zice şi în Biblie, că Domnul îi ajută numai pe cei care se ajută singuri.” „Dacă Einstein era de faţă, probabil că mi-ar fi dat dreptate. N-a spus el că, dacă ceva nu pare absurd la prima vedere, probabil că e corect ?” 8. Răspunsul rapid Ideea e să veniţi cu un răspuns atât de rapid şi de precis, încât nimeni să nu se îndoiască de el. „[Crezi că mai e cineva de acord cu ideea asta năstruşnică ?] 52.5 % dintre intelectualii de la noi cred la fel.” 9. Vei plăti pentru asta Dacă vi s-a demonstat că aţi greşit, un răspuns poate fi răzbunarea. Aceasta poate fi şi sub forma unor aplauze însoţite de o privire îngheţată şi plină de ură, o retragere fără o vorbă sau orice altă formă de şantaj emoţional. Ideea e să le induceţi celorlalţi gândul că vor plăti scump dacă vă vor mai spune vreodată că aţi greşit. „Dacă asta ai vrut, atunci poftim...” „Iubitule, văd că tu nu mai ţii la mine...” 10. Tactica flibustierului Înseamnă să vă sacrificaţi o imensă perioadă de timp şi să veniţi mereu cu răspunsuri de o foarte mare profunzime. Practic e o tactică de hărţuială. Interlocutorul va fi împins să renunţe şi să vă dea dreptate decât să mai îndure tortura de a vă citi răspunsurile întortocheate. „Deoarece eşti un intelectual adevărat, îţi voi oferi un răspuns foarte competent şi pe măsura felului care bănuiesc despre tine că te caracterizează... bla... bla.. bla... (folosiţi salata de cuvinte)
Posted on: Sun, 28 Jul 2013 19:40:01 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015