Tigani, pe malul Ramnicului... Fiind copil mergeam in vacante la bunici, in sudul Vrancei, la margine de Baragan, pe malul Ramnicului. Ramnicul varsase adesea lasand in urma multa suferinta si neputinta pentru niste bieti tarani, mereu bogati si fara nimic, asa ca intr-un tarziu s-a construit un dig de protectie, care marginea islazul de la marginea satului. Digul, ca multe alte constructii utile, avea mai multe functiuni in mediul rural, adesea taranii il foloseau pentru pasunat, transport sau chiar ca tribuna de stadion. Jucam fotbal si imi amintesc ca cineva a strigat: Au venit tiganii! Hai la ei.... Tiganii poposisera noaptea pe islaz, la marginea satului, cu carutele, coviltirele si caii lor vrednici, dar slabiti de atata drum... Am alergat in dosul digului fara sa fim vazuti, iar la un semn ne-am asezat pe burta, la margine de dig, privindu-i, admirandu-le libertatea... Fumul bine cantarit si un ciaun erau singurele elemente care dadeau de veste ca tiganii serveau micul dejun langa carutele lor, intr-o atmosfera vesela, care te imbia... Intr-un colt, un tigan lovea cu ciocanul intr-o foaie de alama. Cativa copii alergau pe malul raului, fara nicio limitare si fara griji. Femeile satului cumparau ciaune si obiecte artizanale din metal, alte obiecte pentru igiena parului, iar in schimb tiganii primeau cereale, fructe si putina carne. De la un tigan batran am invatat sa nu fac umbra degeaba pamantului... Salcamii Baraganului inca nu-si lepadasera floarea, ca si minunata mea copilarie, pe-un picior de plai, pe-o gura de Rai...
Posted on: Sun, 13 Apr 2014 07:57:19 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015