Tot am criticat in ultima vreme, asa cum imi place sa-i numesc, cativa handicapati ai umorului (nu va simtiti jigniti, este o metafora). Uite ca a venit vremea si sa-i multumesc cuiva. M-a sunat azi sa vada ce mai fac fosta mea sefa de la Auchan Romania, Manuela Borozan. O persoana valoroasa, admirabila, care m-a invatat intr-o ordine logica, step by step, ce presupune activitatea asta destul de complexa, pe care multi o vad dar putini o pricep, comertul modern. De obicei cand incepi sa activezi intr-un domeniu nou ai mare nevoie de sustinere. Ei bine, la Auchan a fost singurul loc de munca unde am gasit asa ceva, unde m-am simtit in largul meu si unde am simtit ca am acumulat ceva la ora bilantului. Eu am avut noroc de doua ori: pentru ca am gasit-o pe Manuela si pentru ca am activiat intr-o organizatie unde aproape totul e pus la punct, exista reguli, standarde, proceduri, unde am intalnit multi oameni de valoare si unde fiecare face ce trebuie nu ceea ce crede sau ce vrea. Si e normal sa fie asa, atata timp cat astia de afara fac asta de aproape 50 de ani si o fac bine (exista si idiotii care spun: Noi nu ne vindem tara sau Au venit strainii ai dracului sa ne ia banii!!!). Pai dragi compatrioti, uitati-va doar cate locuri de munca au creat astia si cate am desfiintat noi, uitati-va cati romani sunt plecati la ei sa munceasca si cum ne rugam noi sa nu se intoarca acasa ca sa nu explodeze somajul. O sa continuu cu exemplele daca este cineva care nu e de acord cu ce am spus aici. Dar sa revin la Manuela sau Manu cum ii spuneam noi. Ea are meritul de a fi format o intreaga echipa de manageri, de a fi creat oameni de valoare, astazi pe cale de disparitie. Unii au plecat de la Auchan la alte companii, altii au ramas, altii, mai prosti, stau acasa pentru ca au crezut fie ca lumea e a lor, fie ca Europa ii primeste cu bratele deschise. Nu, Europa are valorile ei, ale noastre sunt primite (cand sunt primite) doar pentru ca-s ieftine, doar pentru ca noi, ca natie, avem talentul de a lasa capul in pamant si de a nu cere ceea ce ni se cuvine (exista si exceptii, dar parca prea putine). De ce am simtit nevoia sa-i multumesc Manuelei? Pentru ca n-am sa uit niciodata cine m-a format in viata profesionala (desi au fost multe momente in care am discutat in contradictoriu. O data ne-am impacat cand mi-a spus pe un ton rastit: Mihai, parca ai fi fratele meu. Ce-ai?) si pentru a arata celor din ligile de amatori ca ma pot desparti si in conditii amiabile. Pentru Manu: multumesc pentru tot, sanatate, impliniri si bucurii. Pentru ceilalti: abonamente la Revista Piata, Magazinul Progresiv,Modern Buyer si Ziarul Financiar.
Posted on: Mon, 30 Sep 2013 14:32:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015