Un pic din filozofia mea vegana: Eu am inceput sa fiu vegana din motive de sanatate si acum sunt mai mult din motive etice. Am crescut la tara si chiar si acasa, la oras, mama facea friptura numai duminica pana acum cativa ani. La tara se manca totul in portii ca la restaurant frantuzesc, numai mamaliga puteai sa "rupi" cat vroiai. Un episod din copilarie imi vine atat de clar in minte si ma face sa ma emotionez; l-am surprins pe bunicul meu cum plangea dupa ce a taiat un berbecut. Am intrebat-o pe bunica de ce plange bunicul si de ce se ascunde de noi. Bunica mi-a zis ca dupa ce a avut atata grija de el, ii este mila sa il manance. Un om care a facut razboiul avea lacrimi in ochi... Ca si copil nu am inteles, doar l-am vazut cum se ridica de la masa si nu mananca din farfurie. Si eu crescusem acel berbecut, si eu avusesem grija de el. Atunci nu am inteles, dar acum stiu ca oamenii isi iubeau animalele pe care le cresteau, erau parte din familia lor. Acum stiu ca nu voi manca carne pentru ca nu am atatea lacrimi, ar trebui sa plang incontinuu si nu vreau sa plang decat de fericire ca am crescut alaturi de niste oameni extraordinari care m-au invatat sa iubesc pe cei mai slabi ca noi!
Posted on: Sun, 21 Jul 2013 20:21:19 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015