Un început minunat de povestire. După teatru Anton Pavlovici Cehov "Cînd s-a întors cu maică-sa de la teatru, unde se jucase "Evgheni Oneghin" , Nadia Zelenina a intrat în camera ei, și-a scos repede rochia, și-a despletit coada, și, numai în jupă și o bluziță albă, s-a așezat degrabă la masă ca să scrie și ea o scrisoare ca cea a Tatianei. "Te iubesc", a scris ea, "iar tu nu mă iubești, nu mă iubești!" A terminat de scris și a izbucnit în rîs. Avea doar șaisprezece ani și nu iubise încă pe nimeni. Știa că e iubită de ofițerul Gornîi și de studentul Gruzdev, dar acum, după operă, i-a venit să se îndoiască de dragostea lor. Să fii neiubită și nefericită - ce interesant! Atunci cînd unul iubește mai mult, iar celălalt e indiferent, e ceva frumos, emoționant și poetic. Oneghin e interesant fiindcă nu iubește deloc, iar Tatiana e fermecătoare fiindcă iubește intens, și dacă ei s-ar fi iubit la fel, și ar fi fost fericiți, se poate să fi părut plictisitori." (trad. mea B.B.)
Posted on: Wed, 09 Oct 2013 08:34:01 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015