Uneori cuvintele devin atât de confuze, încât trebuie efectiv să le arunci la gunoi şi să devii tăcut. Nu contează cum numeşti tu starea care se instaurează când devii tăcut. Numeşte-o starea de a fi. Numeşte-o a fi martor. Numeşte-o răgaz. Ideea este să te scufunzi in substratul minţii care vrea să definească totul şi să ştii la ce să te aştepţi de la viaţa înainte ca acest lucrusă se întâmple. Conştiinţa unităţii nu este dualista sau exclusivă. În conştiinţa unităţii, albul şi negrul sunt presupuneri reciproc valabile şi există tonuri infinite de gri. Ea include totul. Poţi “fi” şi “face”, în mod simultan. Oamenii cer o abordare, pas cu pas, a conştiinţei unităţii, dar tot ceea ce le poţi da este primul pas. Devino tăcut! Îndreaptă-ţi atenţia către interior! Respira şi fii! Restul va veni de la sine. Paul Ferrini
Posted on: Mon, 09 Sep 2013 12:45:21 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015