"Viața îți dă un rând de cărți, zice unul dintre personajele lui Isabele Allende. O mână, ca la Poker. Ai dreptul să schimbi două, trei cărți. Le poți schimba chiar pe toate, dar numai o singură dată. Dacă mâna ta nu este una câștigătoare din start, însă, mai ai o variantă: poți trișa. Dumnezeu n-o să supere, cacealmaua e una dintre distracțiile lui favorite. Cred că aceasta-i viziunea cea mai optimistă despre viață și despre soartă, așa, în general: că o poți păcăli. Că te poți uita fix în ochii ei și-i poți vinde gogoși, brașoave. Că-i poți da impresia că și-a terminat treaba cu tine, ca să te slăbească puțin din chingi și să o răstorni, tu pe ea, cu roțile-n sus. De mică m-a obsedat un gând, dacă ar fi posibil să te poți strecura printre stropii de ploaie. Dacă cineva, destul de agil, ar putea alerga, dansa, țopăi prin ploaie executând mișcări caraghioase și pași complicați, fără să se ude. Viziunea pesimista ar fi că, în afară de penibilul și de bizarul situației, nimeni n-ar reuși ceva în plus. Viziunea optimistă – că se va distra pe cinste, chiar dacă se va pricopsi cu o pneumonie. Sunt foarte bine înfiptă cu tocurile în pământ, chiar dacă baza de susținere nu garantează un echilibru perfect. Pun totdeauna, absolut, răul înainte. Dacă se întâmplă să fie bine, binele îl pot gestiona, oricum și oricând, fără pregătiri preliminarii. Cu răul nu-i chiar la fel, răul trebuie preîntâmpinat. Dar uneori îmi place să mă las păcălita, și dacă nimeni nu mai are atâta încredere că m-ar putea prosti, să mă prostesc singură. Mă uit în oglindă și îmi spun, ca pe o șotie: azi sunt grozavă, sunt puternică, inteligentă, superbă, plec să cuceresc Lumea! Bineînțeles că nu cuceresc nimic, bineînțeles că aceleași cărți le am în mână și seara, cum le-am avut și dimineața, doar că sunt întoarse cu fața spre mine și numai eu știu că, pentru jocul ăsta, ar fi trebuit să spun pas și să mă retrag. N-ai de unde să știi, aroganța, tupeul, obrăznicia silită dacă nu vor face să-ți alunece din mânecă, la fix, al cincilea As. Poate chiar al șaselea, sau al optulea, cine mai stă să-i numere? La un moment dat pot fi numai ași pe masă, și toți s-ar preface că nu observă și-ar continua să-i scoată, de pe te miri unde. In viziunea optimistă suntem cu toții niște învingători. Și toți trișăm puțin…" Posted by Marilena Guduleasa (marilena.revistatango.ro/2013/08/11/viziunea-optimista/)
Posted on: Mon, 12 Aug 2013 14:19:46 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015