Viitorul se naște azi Atâția sfinți, cu coarne frânte, Ascunse-n labirinturi de-nceput, Și-atâta muget în cuvinte, Mă fac să cred că nu mai sunt. Neadevăru-i adevăr, Necinstea sa făcut virtute... Mă-ntreb,tăcut,de sunt nebun, Între nebuni la loc de cinste! Legați la ochi, ne-arată calea, Și pasul drept devine strâmb.. Iar cel curat e alb ca smoala Și de nu taci , devii pământ. Și ca-n povestea cu balauri, De te trezești vre-un făt frumos, Cuvintele-ți devin țărână, Te cos în legi maiestuos. Atâția demoni , sfinți prin lege, Cu coarne împletite-n nimburi, Mă fac să cred că nu mai sunt, Când viața mi-o preschimbă-n chinuri. Și astfel,plânsul îmi e râs, Iubirea o transform în ură, Devin, încet, un patruped, Ce urlă de nebun la Lună! De Adrian Tirchineci
Posted on: Sat, 06 Jul 2013 13:58:42 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015