Voi cunoaşteţi povestea despre ţăranul care a pus un ou de vultur sub o găină. Acest pui de vultur precis a fost o creatură deosebită între puii de găină. Găina clocise un pui ciudat pentru curtea găinilor. El nu semăna cu ceilalţi; penele lui erau altfel, el era pur şi simplu ceva ciudat. Şi puii au observat că el este altfel. Găina fugea şi se obosea în jurul lui, dar el nu mânca nici verdeaţa pe care i-o dădea găina. Lui nu-i plăcea să zgârme prin curtea găinilor; toate acestea erau străine pentru natura lui. Şi el se întreba de ce se află el ca un nesuferit, unul care nu se poate încadra acolo, între pui? Vedeţi? El mânca numai atât cât să nu moară de foame, pentru că nu-i plăcea gustul hranei aceleia. El nu era un pui de găină. Vedeţi? Găina poate tot striga: „Zilele minunilor s-au terminat, aşa ceva nu mai există! Aderaţi la organizaţia noastră!” Dar toate acestea sunau fals pentru urechea acestui pui de vultur. Astfel, el a urmat găina până când într-o zi, mama lui a observat că din ouăle ei lipseşte unul. Ea ştia că undeva trebuie să se afle acest vultur, astfel că s-a pus pe căutat. Ea a zburat deasupra munţilor, jos prin văi, căutând să afle pe unde se găseşte copilul ei. Ea ştia că pe timpul acesta el trebuia să fie născut; el trebuia să fi venit pe lume, să fie în viaţă. Ea a spus: „Poate a venit o cioară şi a mâncat oul meu. Eu nu ştiu. Cineva a luat oul meu, dar oul acesta este în gândul meu. Eu am pe undeva un fiu. Trebuie să-l caut.” La fel procedează şi Dumnezeu. El este Vulturul cel mare. Deut. 32:11: „Ca vulturul care îşi scutură cuibul, zboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia, şi-i poartă pe penele lui.” În gândul Lui, El a ştiut că va avea o sămânţă vie, o Biserică. El ştia că va avea un popor. Indiferent unde erau ei legaţi, indiferent unde se vor naşte, în care organizaţie. El îi caută. El îi caută pe ai Săi. Şi într-o zi, spune povestea, mama vulturului a zburat pe deasupra curţii găinilor. Ea a privit peste tot şi l-a văzut. O, această înviere! El şi-a dat seama că nu este un pui de găină. El era un pui de vultur! În curte, el a fost învăţat să privească în jos şi să caute gândaci de curte. Dar el a auzit strigarea: „Priveşte în sus la mine!” El a privit în sus şi acolo se afla o fiinţă cu aripile de patru metri lungime, mai puternică decât toate găinile din curte, şi fiinţa aceasta pretindea că el, puiul, ar fi fiul ei! El spunea: „Mamă, cum pot să ajung la tine?” Ea răspunde: „Sări pur şi simplu, încearcă să dai din aripi, pentru că eşti un vultur!” Vedeţi? Mama vulturului ştia că undeva ea are un fiu. Indiferent unde se născuse el, ea avea pe undeva un fiu. Dumnezeu ştie la fel - Aleluia! – că El are o Mireasă aleasă dinainte! El ştie că are fii şi fiice, o Mireasă care aşteaptă undeva.
Posted on: Mon, 07 Oct 2013 04:46:38 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015