Voinţa În corpul uman există două mari centre ale conştiinţei. Primul centru este cel al minţii raţionale, al conştiinţei cotidiene. Acesta este denumit Prima Atenţie, fiind în acelaşi timp o descriere a lumii percepute, precum şi a percepţiei, a minţii. Unii petrec o viaţă întreagă dezvoltând o cunoaştere anume asupra acestei lumi, pe care adeseori o consideră ca fiind absolută. Prima atenţie rareori realizează că dacă mintea se schimbă, atunci şi lumea se schimbă. Ca rezultat al acestui lucru, foarte mulţi oameni sunt incapabili să vadă prea mari schimbări în lume. Acesta este un rezultat al ‘instrucţiei’ pe care au primit-o încă de când erau copii. Totuşi, aşa-numitele ‘zile cu ghinion’, acele zile în care totul pare să meargă aiurea, nu sunt decât un exemplu al acesteia. Zilele ghinioniste pot fi controlate iar ‘ghinionul’ din ele să fie schimbat în momentul în care cineva realizează că acesta este doar o structură mentală. Toate acestea sunt doar exemple al funcţionării primei atenţii. Există, totuşi, un al doilea centru al percepţiei, numit ‘a doua atenţie’ sau voinţa. A numi un lucru într-un fel sau altul poate crea confuzie, dar cineva ar putea spune că voinţa este o parte a celei de-a doua atenţii, sau că a doua atenţie este percepută de către voinţă... Cercurile puterii Castaneda descrie aceste două aspecte ca ‘cercurile puterii’. Prmul cerc este sfera primei atenţii, raţionalitatea. Acest inel este dezvoltat şi antrenat încă din copilărie. Al doilea cerc de putere este deomeniul celei de-a doua atenţii, înconjurând necunoscutul ‘din afară’. Acest al doilea cerc este slab dezvoltat în oamenii moderni, dar practicanţii caută cu orice preţ să îl dezvolte. Mânuirea (manevrarea) celei de-a doua atenţii este ceea ce se numeşte ‘magie’, fiind realizată de cea de-a doua atenţie, de către voinţă, în aceeaşi manieră în care prima atenţie, adică partea raţională, manevrează lumea ‘de zi cu zi’. Voinţa este localizată în corpul fizic la patru sau cinci centimetri sub ombilic. Se manifestă în lume printr-un ‘punct moale’ din coconul luminos. Voinţa poate fi numită acţiunea sinelui în modalităţi diferite. Voinţa se află în afara psihicului, şi este de asemenea superioară acestuia la comandă. Voinţa poate fi utilizată în controlarea stării de spirit, un impuls de furie sau o depresie putând fi uşor controlate prin voinţă. Îţi poţi folosi voinţa pentru a-ţi spune că eşti fericit, iar apoi vei fi cu adevărat fericit. Desigur, voinţa nu este limitată doar la sine. Aplicarea voinţei este posibilă chiar şi în cazul unor chestiuni de neconceput, în modalităţi care sunt imposibil de înţeles. Nu voi explica acum modalităţi specifice de folosire a voinţei, ci mai degrabă voi sublinia că un lucru foarte important în viaţa practicantului este voinţa. Cu aceasta, lumea încă este insondabilă, însă cumva într-o măsură mai mică. Cu ajutorul voinţei este chiar posibil să te bucuri de cele mai dureroase situaţii, este chiar posibil să trăieşti într-adevăr viaţa ‘la maxim’. Din moment ce voinţa se află în afara ‘maşinăriei’ psihologice, este mai uşor să renunţi la vechi obiceiuri şi să nu mai bagi în seamă temerile şi îngrijorările de natură raţională. Voinţa furnizează un Punct Absolut de Referinţă pentru practicant. Voinţa este de asemenea o componetă majoră în visat. Prin exercitarea voinţei este posibil să ne extindem conştiinţa şi în tărâmul viselor. Voinţa este de asemnea folosită pentru a mişca punctul de asamblare în noi locaţii. Antrenarea (dezvoltarea) voinţei ia o viaţă de om şi este mult mai dificilă decât a fost antrenarea primei atenţii. Energia Cât de puternic este cineva depinde în mare măsură de energia pe care acesta o are. Energia trebuie economisită şi conservată. Atunci când energia este disponibilă, voinţa se va manifesta. Luptătorul îşi economiseşte energia şi aşteaptă ca voinţa să apară. Aceasta este probabil cea mai bună cale de a-l descrie pe practicant - ‘un luptător ce se odihneşte’. sursa: castaneda.home.ro
Posted on: Tue, 22 Oct 2013 20:41:54 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015