Vouă soţilor, -de Ioan Paul al II la- ...vouă taţilor şi mamelor din familie; Vouă tinerilor şi tinerelor, care sunteţi viitorul şi speranţa bisericii şi a lumii... şi veţi fi nucleul vital şi dinamic al familiei în mileniul al treilea care se apropie; Vouă, venerabililor şi iubiţilor fraţi în episcopat şi în preoţie, vouă iubiţilor fii – călugări şi călugăriţe – suflete consacrate lui Dumnezeu, care daţi mărturie celor căsătoriţi despre adânca iubire a lui Dumnezeu; Vouă tuturor oamenilor cu judecată dreaptă, care – oricine aţi fi – sunteţi îngrijoraţi de soarta familiei; Către voi toţi se îndreaptă sufletul meu la sfârşitul acestei exortaţii apostolice. Viitorul omenirii depinde de familie! Este absolut necesar şi urgent ca fiecare om de bună voinţă, să se străduiască, pentru a salva şi promova valorile şi cerinţele familiei. Deosebită sforţare trebuie să cer de la fiii bisericii. Ei care prin credinţa lor cunosc pe deplin planul minunat al lui Dumnezeu, au un motiv în plus pentru a le sta la inimă realitatea familiei în timpul nostru de încercare şi de har. Ei trebuie să iubească deosebit de mult familia. Aceasta este o poruncă concretă şi exigentă. A iubi familia, înseamnă a şti să-i stimezi valorile şi posibilităţile, promovându-le mereu. A iubi familia înseamnă a te strădui pentru a-i pregăti un mediu înconjurător, care s-o ajute la dezvoltare. Formă excelentă de iubire a familiei este aceea de a reda familiei creştine de azi motive de a se încrede în ea însăşi, în propriile bogăţii ale naturii umane şi ale harului, încredere în misiunea pe care i-a încredinţat-o Dumnezeu, tocmai azi când familia este încercată de lipsa confortului şi îngrijorată de greutăţile sporite ale vieţii. «Familiile noastre trebuie să-şi afle elanul de la început. Trebuie să-l urmeze pe Cristos» . Creştinii au obligaţia de a vesti cu bucurie şi convingere «vestea bună» a familiei, care are absolută nevoie să asculte din nou şi să înţeleagă cuvintele autentice, care îi descoperă identitatea, resursele interioare şi importanţa misiunii ei în cetatea oamenilor şi în cetatea lui Dumnezeu. Biserica cunoaşte calea pe care familia poate pătrunde în adâncul comorilor adevărurilor, care pot să redreseze familia. Ea a învăţat această cale la şcoala lui Cristos şi a istoriei, fiind pusă în evidenţă de lumina Duhului Sfânt. Ea nu impune această cale, dar simte în sine exigenţa stăruitoare de a o propune – fără teamă – tuturor cu mare încredere şi speranţă, cu toate dă-şi dă seama că această cale implică suferinţă... Însă prin cruce, prin suferinţă, familia poate ajunge la plinătatea fiinţei şi perfecţiunii iubirii sale. Doresc – în sfârşit – să invit pe toţi creştinii să colaboreze, cordial şi curajos, cu toţi oamenii de bunăvoinţă, ca să trăiască viu responsabilitatea care le revine în serviciul familiei. Toţi cei care se dedică binelui familiei – fie în sânul bisericii, fie inspiraţi de dânsa, individual sau asociaţi în mişcări sau alte grupuri – află adesea lângă ei persoane sau diferite instituţii, care lucrează pentru acelaşi scop. Fideli valorilor evangheliei şi ale omului şi în respectul unui legitim pluralism de iniţiative, această colaborare va putea să favorizeze o rapidă şi integrală promovare a familiei. Şi acum, încheind acest mesaj pastoral, care vrea să atragă atenţia asupra problemelor familiei creştine – probleme grave dar fascinante în acelaşi timp – doresc să cer protecţia familiei din Nazaret. După planul plin de milă al lui Dumnezeu, familia din Nazaret a fost locul unde a trăit ascuns mulţi ani fiul lui Dumnezeu, deci această Sfântă Familie este prototipul şi icoana tuturor familiilor creştine. Această familie din Nazaret, unică în lume, a avut existenţa ascunsă, fără zgomot, într-un mic târguşor din Palestina, a fost încercată de sărăcie, persecuţie şi exil, preamărind pe Dumnezeu în chip incomparabil de mare şi pur nu va înceta să asiste familiile creştine şi toate familiile lumii la împlinirea statornică a datoriilor şi încercărilor vieţii, în deschiderea generoasă a inimii către lipsurile altora şi la împlinirea, cu bucurie, a planului lui Dumnezeu asupra lor. Sfântul Iosif «omul drept», muncitor neobosit, apărător zelos al comorilor încredinţate lui, să apere familiile creştine, să le păstreze şi să le lumineze mereu. Fecioara Maria, mama bisericii, să fie mama «bisericii domestice», familia, şi graţie ajutorului ei de mamă – fiecare familie creştină să poată deveni cu adevărat o «mică biserică», în care să se oglindească şi să reînvie misterul bisericii lui Cristos. Ea – sluga credincioasă a lui Dumnezeu să fie pilda de împlinire umilă şi generoasă a voinţei lui Dumnezeu. Ea – maica îndurerată la picioarele crucii – să întărească familiile creştine în suferinţe şi să şteargă lacrimile celor care suferă pentru greutăţile familiei. Şi Cristos Domnul, împăratul universului şi al familiilor, să fie prezent – ca la nunta din Cana Galileii – în fiecare familie creştină pentru ca să-i dea lumină, bucurie, seninătate şi tărie. De la el cer eu azi – în ziua închinată împărăţiei lui Universale – ca fiecare familie să-şi aducă aportul generos pentru viitorul împărăţiei sale în lume, «împărăţia adevărului şi a vieţii, împărăţia sfinţeniei şi a harului, împărăţia dreptăţii, a iubirii şi a păcii» , către care se îndreaptă istoria. Lui, Fecioarei Maria şi Sfântului Iosif, încredinţăm azi fiecare familie. În mâinile lor şi inimilor lor le fac această exortaţiune, pentru ca ei s-o ducă la voi, venerabili fraţi şi iubiţi fii, să vă deschidă inimile voastre la lumina pe care evanghelia o răspândeşte în fiecare familie. Pe toţi şi pe fiecare din voi vă asigur de rugăciunile mele neîntrerupte şi vă împart din inimă binecuvântarea apostolică în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. Amin.
Posted on: Tue, 01 Oct 2013 22:17:59 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015