YHWH e Dumnezeu și are definiție științifică Creația - TopicsExpress



          

YHWH e Dumnezeu și are definiție științifică Creația acestei lumi e datorată unei munci care nu poate fi înțeleasă de om. De aceea, în istoria omenirii există două concepții despre proveniența universului, una - prin Evoluție naturală, alta, - prin Creație divină. Fie, ca acestă problemă a Creației sau Evoluției să rămână pe marginea temei definiției științifice a Creatorului nostru. Procedeul dat, nu va susține sau nega nici una din teoriile abordate despre apariția lumii. Important e urmărirea logică a explicaților aduse despre cunoașterea acestei lumi. În natură, mereu se crează construcții armonioase insuflănd încrederea că ele prezintă o perfecţiune, fără smecherie. Apoi se dovedeşte că un truc, deşi mic, totuşi există. Elipsele, în care planetele gravitează în jurul soarelui, se deosebesc foarte puţin de cercuri. Aproape sunt cercuri. De ce natura face diferenţe atât de mici de la ”forma corectă” ? Sau, luăm în considerare un alt fapt: orbitele tuturor planetelor se află aproape într-un singur plan. Aproape, dar nu destul. Iată ce e interesant ... Soarele este o sferă aproape perfecta, doar un pic e aplatisată, cu 5/1000 la sută. Dacă astrul n-ar avea acest mic ”defect”, pare-se, puţine s-ar schimba în lumea din afara. Cu toate acestea, dacă vom săpa mai adânc, nu va fi surprinzător faptul că toate fenomene nu sunt destul de perfecte. Este mult mai surprinzător faptul că ele sunt atât de aproape de perfecţiune (dacă înţelegem perfecţiunea ca o formă geometrică regulată). În fine, toate aceste fenomene au loc din cauza legilor stricte ale naturii şi coincidenţelor, pe care fizicienii le numesc ”condiţii iniţiale”. E de neconceput, ca aceste fenomene ar putea da ceva simplu si geometric corect, ideal. Dar, dacă natura a urmat, evident, această cale în direcţia simplităţii aparente şi corectitudinţii, atunci de ce nu merge până la urmă, iată în ce consistă problema. Cu aceste probleme sau întâlnit și oamenii din antichitate. Ei au determinat că perfecțiunea și idealitatea sunt lucruri diferite. Astfel, de la perfect și până la ideal există o lacună, un defect, un impuls pentru gândire sau o forță motrică ascunsă. Acel duh al mișcării neîntrerupte a panetelor, care se manifestă prin materie și mișcăre, se află ascuns anume sub acoperirea acelor forme fizice pe care omul le poate vedea și aprecia. Deci, forța mistică necunoscută și tainică se va găsi în toate lucrurile din natură, iar acest duh e Dumnezeul. Pefecțiunea e veșnică, iar idealitatea moare. Corpurile ideal simetrice repede își pierd demensiunile inițiale. Prezența ritualului circumciziei în religia iudaică și islamică, ar putea numai susține idea precum că perfecțiunea e dotarea oricărui sistem fisic sau biologic cu un impuls energetic ascuns. La om, el se mai manifestă ascuns ca lacună, defect, în forma hainei, feței sau gândirii omului, spiritualității lui. Apariția religiei monoteiste, un singur zeu, a afectat cunoștințele popoarelor păgâne unindu-le, prin simpla informație despre evidențierea din toate popoarele al uni popor ales de Dumnezeu. Soarta unui popor prigonit din secole și secole, poporul evreiesc o suporrtă și astăzi. Prezentând un impuls ascuns al cunoștințelor, acest popor a generat întotdeauna personalități, oameni de valoare de la conducerea civilizației umane. Numind, științele religioase, domeniu întregdat al cunoașterii omului, iar el a exista până la începutul sec. XVIII, să ne imaginăm un cerc ideal și altul perfect. Cercul perfect se va deosebi de cercul ideal prin impulsul motric ascuns după lacuna sau defectul lui. Fie ca acest defect să aibă forma literei V. În acestă formă întegrată au existat științele religioase, de credință, teoretice și practice. Științele ordinare contemporane, divizate de religie, n-au apărut pe un loc gol, ci s-au născut din cele religioase. Așadar, cercul perfect integrat al științelor religioase a fost divizat prin diametru în două părți egale (dacă n-am lua în cont defectul lui semnat prin litera V). Echilibrul social a cerut acestă divizare a cunoștințelor. Astăzi, știința ordinară continuie să se dezvolte separat de mama sa, științele religioase. Ea, le prezice frecvent dispariția ca superstiții vechi rupte de la realitate, le apreciază ca povești pentru copii. Deoarece știința ordinară are, și ea, al său impuls motric ascuns, impls care exprimă tendința spre bunăstarea omului, v-om semna și acest fenomen al cunoașterii științifice ca lacună sau defect, asemănător, prin aceiași literă V. Astfel, actualmente cunoștințele omului se prezintă prin un cerc divizat în două de diametrul perpendicular. Curba circumferinței e frântă sus de două ori, câte odată la fiecare din emisferile cercului cunoștințelor noastre prin forma literii V, lângă diametru. Această imagine este o axiomă a cunoștinței noastre moderne. Ea prezintă un început care pretinde la veșnicie. Dacă, am nota în ambele semicercuri câte o literă H, prin care liniile paralele prezintă două procedee de cunoaștere co-legate între ele, adică, un procedeu rațional și altul - irațional, v-om fi surprinși de următoarele coincidențe. Simbolul H prezintă, tot aici, și elementul chimic hidrogenul, iar cercul întreg, - elementul chimic oxigenul, O. Doi atomi de hidrogen, H și un atom de oxigen, O, formează o moleculă de apă, izvorul vieții, cunoașterii. Se știe, că unghiul dintre atomii de hodrogen din molecula de apă e de aproxomativ egală cu 105 grade. Această coincidență a construcției moleculei de apă și simbolismul domenilor de cunoaștere, două emisfere cu lacuna V, procedeul rațional și irațional al cunoașterii, H, are a sa continuitate. Aceiași constantă aproximativă 105 se va găsi nu numai în structura Materiei (apa), ci și în Spațiu, raportul volumelor - sfera înscrisă în cub, Energie - constanta lui Dirac, compoziția Universului. materia vizibilă, mareia întunecată și energia întunecată, unghiul de la baza piramidelor (bipiramida). (Vezi în lucrarea autorului Victor Deleu, Suport pentru intelect, ed.Tipografia centrală, Chișinău, 2013.) Aici, în acest șir al constantei relative 105, se include și Teoria științelor complementare. Rămâne numai de a o adapta în cercul științelor în analiză, la simbolica domeniilor de cunoaștere științifice și religioase, prin adiționare. E elementul al treilea, domeniu nou al cunoașterii, știință complementară (suplimentară). Atunci, cercul actual al cunoștințelor va fi divizat în trei părți egale (egalitatea e un simbol al echilibrului social), iar constanta 105 se va evidenția prin constanta Pi =3,14, raportul dintre lungimea circumferinței și diametru. 3,14 /3 x 100 = 104,66, iar numărul rotund, e 105. În așa mod, diametrul de pe suprafața cercului de cunoștințe ordinare și religioase se modifică în simbolul literei Y, care divide cercul în trei părți egale, iar cele două impulsuri simbolizate prin litera V se unesc și formează literaW. Uimitor lucru: „tetragramă”, semnul cuvântului „Iehowa” (Iahve) - e YHWH (unicul zeu) este numele lui Dumnezeu (vezi, Biblia). E o cunoaștere eternă, pe care o putem afla și în acest mod, rațional, aplicând domeniul științelor complementare, fapt care ne demostrează că științele complementare au fost cândva știute și folosite. Astfel, cercul real al cunoștințelor noastre conține trei domenii ale cunoașterii. Cel de sus - al științelor complementare, Teoria științelor complementare, ca știință aximatică rațional conștientizată, cel din dreapta - al tuturor religiilor Iubirii, ca cunoaștere irațională, cel din stânga - al științelor ordinare practice, impulsive, revoluționare, trecătoare. Dumnezeu este integritatea armonioasă și eternă din care face parte și cunoștințele omului. Calitatea omului e determinată de cunoștințele axiomatice și dogmatice, de explicațiile existenței lor. Iar constanta universală 105, ca și Pi = 3,14, îl constrânge pe om prin o logică generalizată, unică, la cunoașterea spațială a naturii și acceptarea Legilor Lui Dumnezeu totalizate prin trinitate. - Exiată oare Dumnezeu? - Da, odată ce numele Lui conține în sine semninicațiile elementelor chimice, hidrogenul și oxigenul, descoperite mai târziu, cu peste 4 mii de ani de la scrierea Bibliei. - Da, pentru că Constanta relativă universală, numărul 105, poate fi cunoscută numai acum, odată cu calcularea energiei unui foton de lumină prin constanta lui Dirac, 105. Iar, datorită descoperirii materiei și energiei întunecate în anul 1998, a devenit posibilă calcularea compoziției Universului din care 5 % aparține materiei reale, un Impuls însușit ca cunoaștere generală, iar 100% aparține materiei și energiei, ambele numite întunecate, deoarece sunt invizibile. - Da, pentru că științele complementare nu reprezintă o născocire a autorului, ci un procedeu tehnologic de sincronizare a cunoștințelor naturii reale. Procedeul cunoașterii și gândirii spațiale e bazat pe axiome cunoscute, acceptate deja, iar acest fapt permite adaptarea tuturor limbilor conveniente, subiective, realității obiective. - Trebuie să te temi de Dumnezeu? - Nu! Cunoaște Legile universale ale Domnului Isus Hristos, folosește-le și trăiește ca El. Aceste Legi sunt: Dualismul, Contradicția și Complementaritatea. Cunoscând aceste Legi, Isus din Nazaret a devenit Zeu. Imaginea Lui de pe icoane e mereu pictată cu literele O (omicron), (Legea Dualismului); W (omega) (Legea Contradicției), N (Legea complementarității). Omul reprezintă centrul acestei lumi, iar prin Procedeul gândirii spațiale, trinitatea, omul îndumnezeit. Răspândirea Metodologiei date ar putea salva planeta noastră, care tot mai mult și mai mult devine insuportabilă pentru existență. Cunoscându-l pe Dumnezeu prin metode raționale se v-or putea accepta și metodele iraționalului, credinței care astăzi nu mai este atât de efecientă ca la acel moment când creștinismul avea argumentele științifice convingătoare pentru răspândirea lui. Omul modern caută rațiunea sensului existenței sale, iar tensiunea planetei și civilizației umane e în creștere. Impasul social caută descărcare, anume, spiritual-rațională. Starea de unificare a ființei prin gândirea spațială e în descoperirea Sinelui Suprem, descoperire pe care misticii o numesc a doua naștere. Teoria științelor complementare promite posibilitatea cunoașterii de Sine însuși și este fondată pe știință, fără misticism și fără revelații psihice zguduitoare.
Posted on: Tue, 15 Oct 2013 12:32:24 +0000

Recently Viewed Topics




© 2015