jurnal meteo absurd: Peste tot numai nebulozitate, e ceață lăptoasă și nu văd deloc câmpul de luptă; mă simt soldatul dezertor din lupta altora, pentru care aș fi fost dispus să mă sacrific în așteptarea nemernică a unui mausoleu pe placa căruia sa stea scris cu litere mărunte, în font Verdana de 5 fără diacritice: ”CĂZUT LA DATORIE!; mă întreb, a cui datorie?! De aceea, va ninge curând zăpadă murdară sau va ploua acid în averse pe arii extinse, va exista grindină ovală, pe care o voi aduna în grabă, ca ghindele unui stejar uscat, care a fost secătuit de verticala creației, de original și voi arunca apoi, ca-ntr-o competiție de darts, cât mai aproape de centrul galaxiei, acolo în soarele care nu se mai vede! Mă simt penibil, mă simt copleșit de-această meteorologie cretină, de-a dreptul imbecilă și caut să găsesc răspunsuri la întrebările fără rost, și mă depărtez de tot ceea ce pot eu fi și caut să intru doar în voile altora, doar pentru a supraviețui, doar pentru a gusta victoria unui răsărit de soare într-un anticiclon ciuruit de ghinde, prin care soarele nu-și mai arată fața decât doar celor care mai cred că, el a rămas cel mai frumos astru! Aici, totul e un prizonierat absurd, un lagăr fără garduri cu sârme ghimpate, o condamnare nevoită, suportată stoic, pe deplin nejustificată, un înot surd în piscine lipsite de apă, un simulacru de trăiri impuse, bântuite de superficialitate, de imbecilitate, de suficiență nesimțită! Exist doar pentru că trebuie, într-un anume fel, într-un anume stil! Unde ar fi în toate acestea libertatea prognozată în meteorologia vieții, povestită și prevestită la începuturi, acolo, în cadelniță unde, pe merit, ți se dă numele, unde te botezi în numele Lui?! ”...Cel ce ai dăruit robului Tău izbăvire de păcate prin Sfântul Botez și i-ai dat lui înnoirea vieții, însuți, Stăpâne, Doamne, binevoiește să strălucească pururea lumina feței Tale în inima lui; apără pavăza credinței lui nebântuită de vrăjmași; păzește într-însul nespurcata și neîntinata haina nestricăciunii cu care s-a îmbrăcat, păstrând într-însul, cu harul Tău, nestricată pecetea cea duhovnicească; și fii milostiv acestuia și nouă, după mulțimea îndurărilor Tale....” Nu există așa ceva! nimeni nu este liber! o mare minciună sfidează un adevăr inexistent! A mai rămas să cred doar în Dumnezeu! până la prima însă, până când se va dovedi că suntem cu toții un veritabil experiment extraterestru, ca astfel totul să se dărâme lasciv ca într-un dans al unei animatoare de club la bară! Suntem penibili, suntem orbi, suntem muți, suntem interziși, suntem prizonieri, suntem soldați aruncători de ghinde, suntem dezertori fără câmpuri de bătălie! O presiune atmosferică este în creștere, întocmai ca aerul din anvelopele motoarelor rostogolite pe drumurile pline de gropi! Treceri grăbite printre situații de tot felul amplifică și degradează, corodează existențele, iar optimismul e doar o stare mimată, iar certitudinile simple evadări din peisaj, un schimb doar de idei preconcepute, etalate doar pe hârtie, virtuale în practică. Ore în scădere, semn că sărbătorile sunt în apropiere, vor veni curând gusturi și miresme de import, culori sintetice, multe E-uri, tradiții în blugi! Mă simt fără busolă în tot atâta lume dezorientată, și nimeresc absurd într-un veritabil spectacol ecvestru în care fiecare își etalează potcoavele uitând de caiele! Șoselele sunt departe de noi, mai ales drumurile drepte! De aceea, fac inventarul în fiecare seară a firmiturilor de adevăr și demnitate adunate ca pepite de aur de la copiii pe care le-aruncă-nspre mine, și-mi fac din ele adevărate giuvaeruri cu care îmi decorez existența, ca într-un pom de Crăciun în atmosfera cea de-odinioară! Restul sunt teancuri de ziceri fără rost pe hârtie, prea multa hârtie irosită pentru a da sens unei vieți pe care nu o poate trăi nimeni! De aceea plouă aici cu slove fără sens, într-un jurnal meteo absurd, doar pentru cei care citesc și înțeleg și care pot avea suficientă imaginație pentru a-și contura un stil de viață firesc, așa cum l-a binecuvântat preotul acolo, sub apă, în cadelniți de-argint și pe care nu-l vom putea trăi niciodată:”...Cel ce s-a îmbracat întru Tine, Hristoase, Dumnezeul nostru, Ție dimpreună cu noi și-a plecat capul său; păzește-l să rămână ostaș nebiruit împotriva celor ce poartă în zadar dușmanie asupra lui și asupra noastră; și cu cununa Ta cea nepieritoare arată-ne pe toți biruitori până la sfârșit....!” în rest, baterieee...foc!
Posted on: Tue, 05 Nov 2013 18:34:49 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015