Îmi scrie mama rânduri, printre stele, Pe cerul nopţii- nalt, strălucitor, Mă-ntreabă, cum e-n sat, de când ea e plecată? Şi toamnele de sunt la locul lor… Şi cât de trişti au înflorit bujorii… Ce fac vecinii… Au crescut nepoţii? Cin” le mai mângâie noaptea obrăjorii… Şi, cin-s-a mai predat în faţa morţii? -Pădurile, mai freamătă de păsări… Mai cresc bureţi de rouă… mai sunt flori? Copiii din vecini mai sunt pe-acasă… Şi, cine-a mai venit de sărbători? -Aţi mai schimbat găleata la fântână… Când o scoteam, se tot lovea de pietre, Crăpa-se, şi din margini curgea apă, Mai merg la clăci acum, băieţi şi fete? -Pe iarnă v-aţi făcut ciorapi de lână... Bătrâne-s poate oile acum, Şi nucul de la poartă, mai rodeşte? Să strângeţi- mamă, nucile din drum... -Mai poate tata să-ngrijească via? ...Is multe treburi toamna de făcut, Miroase până aici a must de fragă, Ce tare- aş vrea să vin să vă ajut... De dor mi-i dor, aşa să ştiţi şi voi, Vă scriu pe stele-n fiecare noapte. O scurtă despărţire e-ntre noi... Dar, fi-vom mai aproape după moarte!
Posted on: Sun, 29 Sep 2013 17:26:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015