În fond, analiştii au oare dreptate să se teamă pentru viitor. – Disciplina. La limită, un sistem de gândire devenit, dacă nu anacronic, de neînţeles. Un sistem cu un aparat conceptual neobişnuit, derutant, variabil, care conţine totuşi o teorie a subiectului (prelungind antropologia) şi una a inconştientului. Disciplină a psihismului, sistem de gândire, metodă, psihanaliza e simultan un vast câmp al imposturii vesele, un şamanism pentru toţi, o gândire magică exercitată de şefi, moaşe comunale, guru de cartier şi ghizi de bazar. E făcută însă pentru nevrozaţi, deci asta n-are nicio importanţă. Pentru cei cu puţine probleme în viaţă, un gen de mici probleme care îi împiedică să funcţioneze plenar: nevroze de eşec, de angoasă, obsesionale etc. Inşi perfect sănătoşi, relativ înstăriţi, descoperindu-şi subit impasuri care le paralizează existenţa. Nu e făcută pentru lucruri mai serioase, pentru depresii clinice sau psihoze, unde, deşi are superbia să se amestece vesel, e nulă. Oferă clienţilor conversaţii agreabile, un defuloar şi o mai vastă cunoaştere de sine; e în general destul. Inamicii analizei: epocile de populism. Epocile antiintelectualiste, care valorizează emoţia, întoarcerea la valorile pământului şi la trib, dispreţuiesc etica citadină sau universalismul. Pe scurt: tot ceea ce pune în locul subiectului ereditatea, datul, fatumul, înrădăcinarea, identitatea, comunitatea, teritoriul, religiosul etc. Altfel spus, toate epocile de regres. (În treacăt: abia un sfert dintre analişti sunt bărbaţi… Disciplină flecară, în care verbalizarea compensatorie a secretului în confesionalul patriarhal înlocuieşte poziţia de putere, îţi aminteşte momentul de la sfârşitul cinei, când bărbaţii se retrag să discute lucruri profund serioase, iar femeile, în aparté, despre modă şi dantele.) Faptul că are împotriva ei cultul identitar şi spaimele paseiste o valorizează prin negaţie; ea le evocă adesea pentru a se eroiza (aminteşte obsesiv că a fost persecutată de nazism şi comunism), din vanitate dar şi din neputinţă. (Trecem peste ceilalţi inamici evidenţi, neoliberalismul, care calcă în picioare subiectul, scientismul, concurenţa medicală, fanatismele medicinelor paralele, sectele etc.) Explorarea sinelui: atât poate oferi cu adevărat analiza. Ideea de a te cunoaşte mai bine şi nimic mai mult. Pentru a înceta să trişezi, sau pentru a trişa cu metodă. Pentru a înţelege strania epocă populistă în care intrăm, trebuie să ne imaginăm un cutremur în care etajele de sus ale unui edificiu s-au prăbuşit, altele înlocuindu-le în subterană. Nu a trecut atât de mult încât să nu ne aducem aminte. Un ins mediocru cultivat, de pe vremuri, pare aproape strălucit astăzi. (Admit asta şi cei mai exaltaţi apologeţi ai actualităţii.) Un submediocru – insul cumsecade, să zicem, cu o cultură de institutor – poate apărea ca rezonabil în dezbatere. Poporul e puternic sălbăticit de sistem, încurajat să se barbarizeze. Burghezia, prea vulgară în primele două generaţii pentru a se întinde pe divan, e coborâtă în ‘apele reci ale calculului egoist’, poporul – în pulsional, spontaneism şi naraţiune emotivă. Etajele ultime s-au păstrat în spectru, în efigie, prin câţiva inşi răzleţiţi care le locuiesc, şi care îşi plimbă oasele prin lumea nouă ca nişte zombies, fără legătură cu ce a fost sau ce va fi. Ei sunt oricum şi refractari, şi inutili la analiză, s-au retras în insulele personale. La care se adaugă o totală derivă instituţională (mii de asociaţii, zeci de congrese internaţionale la care nu se dezbate nimic, interminabile conferinţe, seminarii şi cenacluri pentru fotografii de grup), sectarismul, o izolare crescândă, o ură şi din partea concurenţei – behaviorism etc. -, şi a ştiinţei, o recentă derivă ideologică, neaşteptată, a analiştilor spre conservatorism şi conformism burghez – de unde, pe terenul moravurilor, analiza fusese mereu un bastion al libertăţii -, deci o bruscă şi crescândă însingurare în lumea de azi. O singurătate diferită de cea de la începuturi, dar o singurătate nu mai puţin, din nou. Şi aproape singurul lucru simpatic al disciplinei, azi, e singurătatea ei. Suficiente motive pentru o spaimă precaută. soirsblog.wordpress/
Posted on: Sat, 08 Jun 2013 11:49:41 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015