În funcţie de starea generală şi de boala sa, bolnavul ocupă în pat o poziţie activă, pasivă sau forţată. Poziţia activă – pacientul se mişcă singur, nu are nevoie de ajutor Poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia, şi-a pierdut forţa fizică, are nevoie de ajutorul altei persoane; bolnavi grav, adinamici Poziţia forţată – pacientul are o postură inadecvată; poziţia poate fi: • determinată de afecţiunea de bază (în tetanos, meningită) • ca o reacţie de apărare a organismului (în crizele dureroase de ulcer sau în colica biliară) • ca o măsură profilactică în prevenirea unor complicaţii (prevenirea emboliei în cazul tromboflebitei) • ca măsură terapeutică (folosirea aparatelor de extensie – condiţie esenţială a tratamentului) • alte poziţii forţate Asistentele trebuie să cunoască poziţiile pe care le iau pacienţii în pat, poziţia în care aceştia trebuie aduşi cu ocazia unor îngrijiri şi examinări speciale şi manoperele prin care se asigură schimbările de poziţie. POZITIA Cum se realizeaza Afectiunile/situatiile care o impun Observatii 1. Decubit dorsal Poziţia Fowler Culcat pe spate cu faţa în sus -fără pernă -cu o pernă subţire -cu 2 perne (poziţie obişnuită şi comodă) -după puncţie lombară -unele afecţiuni ale coloanei vertebrale (suprafaţă tare) -anemii post-hemoragice -unele afecţiuni cerebrale -pacienţi slăbiţi -adinamici -operaţi -Previne contractura muşchilor abdominali -Este mai confortabilă cu genunchii îndoiţi (poz. Fowler) -menţinută timp îndelungat=dureri lombare : se introduce un sul subţire la nivelul coloanei lombare Zone explorate: capul, gâtul, toracele anterior, plămânii, sânii, inima, abdomenul, extremităţile, zonele de palpare a pulsului. 2. Semişezând -culcat pe spate -toracele formează cu linia orizontală un unghi de 30-45º Se realizează: -cu un nr. mai mare de perne -cu rezemător mobil -cu somieră articulată Ca pacientul să nu alunece, se aşează sub regiunea poplitee o pernă îndoită sau un sul din pătură învelit într-un cearşaf răsucit la extremităţi şi introdus sub saltea . Sub tălpi se pune un sprijinitor. -afecţiuni cardiace şi pulmonare -perioada de convalescenţă -unele categorii de operaţii -vârstnici -primul ajutor dat pacienţilor cu afecţiuni cardiorespiratorii -Menţinerea îndelungată necesită măsuri de prevenire a escarelor (colaci de cauciuc sub regiunea fesieră) şi a altor complicaţii. -Este interzisă pacienţilor cu tulburări de deglutiţie comatoşilor 3. Şezând În pat: -trunchiul formează cu membrele inferioare un unghi drept -pacientul are coapsele flectate pe bazin şi gambele sunt în semiflexie pe coapse -genunchii sunt astfel ridicaţi Poziţia se realizează: -prin ridicarea părţii cefalice a somierei articulate (cu ajutorul manivelei) -cu sprijinitorul de perne -sau se vor pune 4-5 perne aşezate în trepte ; capul se va sprijini cu o pernă mică -sub braţele pacientului se poate aşeza câte o pernă ; pt. a împiedica alunecarea se aşează sub regiunea poplitee o pernă îndoită sau un sul din pătură învelit într-un cearşaf răsucit la extremităţi şi introdus sub saltea . Sub tălpi se pune un sprijinitor. În fotoliu: este aşezat confortabil, bine îmbrăcat şi acoperit cu pătură -în stare gravă -dispneici, în caz de pneumonii întinse -insuficienţă cardiacă -în perioada acceselor de astm bronşic -vârstnici -după anumite intervenţii chirurgicale (glanda tiroidă) -În vederea examinării pacientului, poziţia şezând realizează expansiunea completă a plămânilor şi permite o mai bună examinare a părţii superioare a corpului. -Pacienţii slăbiţi d.p.d.v.fizic s-ar putea să nu poată sta în această poziţie ; ei vor fi aşezaţi în decubit dorsal cu extremitatea cefalică a somierei ridicată. -Pacienţii cu insuficienţă cardiacă în cursul acceselor de dispnee nocturnă, se aşează de mai multe ori la marginea patului cu picioarele atârnate; sub tălpi se aşează un taburet. Zone explorate: capul, gâtul, spatele, toracele posterior, plămânii, sânii, axila, inima, extremităţile superioare. 4. Decubit lateral Poate fi drept sau stang : -culcat pe o parte -capul sprijinit pe o singură pernă -mb. inf. flectate uşor - mb.inf.ce este în contact cu suprafaţa patului întins, iar celălat îndoit -spatele sprijinit cu o pernă sau un sul sau cu rezemătoare speciale -în pleurezii -meningite -după intervenţii intratoracice -după intervenţii renale -în cazul drenajului cavităţii pleurale Se mai impune: în cursul efectuării toaletei schimbării lenjeriei administrării clismelor şi supozitoarelor măsurării temperaturii pe cale rectală pt.puncţia lombară în cursul sondajului duodenal drenajului postural pt.a împiedica apariţia escarelor -între genunchi şi maleole se introduc inele de vată -sub trohanterul mare, un colac de cauciuc îmbrăcat vârstnicii, adinamicii vor fi întorşi la intervale regulate de 1-2-3 ore pt.prevenirea complicaţiilor dacă pacientul are un mb.inf: - paralizat - fracturat - dureros - operat acesta va fi menţinut în cursul manoperei de întoarcere de către asistentă şi aşezat pe un suport pregătit în prealabil. Zonele ce pot fi explorate : inima (decubit lateral stg) ; poziţia este ideală, pt. a auzi murmurul cu sonor redus. 5. Poziţie (declivă) Trendelenburg -Decubit dorsal, eventual lateral, cu capul mai jos decât restul corpului Se realizează prin: -ridicarea extremităţii distale a patului -diferenţa între cele 2 extremităţi ale patului poate varia de la 10 la 60cm -sub capul pacientului se poate pune o pernă subţire -se protejează capul pacientului cu o pernă aşezată vertical la căpătâiul patului -pentru evitarea alunecării de pe masa de operaţie, pacientul este fixat în chingi sau rezemătoare speciale de umăr -pe masa de operaţie în cazul sincopelor din cursul anesteziei generale -în anemii acute -pt.autotransfuzii -pt.oprirea hemoragiilor membrelor inf.şi organelor genitale feminine după intervenţii ginecologice -după rahianestezie -pt.a favoriza drenajul secreţiilor din căile respiratorii superioare -favorizează o bună circulaţie pentru centrii vitali -în decubit lateral se aşează atunci când este pericol de aspirare a secreţiilor 6. Poziţie proclivă (Trendelenburg inversat) - oblică cu capul mai sus - pentru extensia coloanei cervicale (tratament ortopedic) 7. Decubit ventral - culcat pe abdomen - capul într-o parte pe o pernă subţire - membrele superioare aşezate la stanga şi la dreapta capului - cu faţa palmară pe suprafaţa patului - cu degetele în extensie Sub glezne: - o pernă cilindrică Sub torace şi abdomen se pot aşeza perne subţiri, moi - în paralizia unor grupuri musculare; hemiplegie - în escare extinse - drenarea unor colecţii purulente - inconştienţi - este poziţia de noapte pt.sugari şi copii mici - nu este posibilă fără pernă pt.anumite boli cardiace şi pulmonare 8. Poziţie ginecologică -decubit dorsal -cu genunchii îndoiţi -coapsele îndepărtate Se poate realiza: -în pat -pe masa de examinare - pe masa ginecologică care are sprijinitor pt.mb.inferioare, iar sub placa de şezut are o tăviţă mobilă -pt.examene ginecologice şi obstetricale -facilitează introducerea speculului vaginal-valvelor pt.examinări rectale (rectoscopie, tuşeu rectal) - examinarea se face după golirea vezicii urinare şi a rectului - poziţie jenantă şi inconfortabilă - nu se prelungeşte prea mult examinarea - pacienta tb.menţinută bine acoperită 9. Poziţia genupectorală -pacientul aşezat pe genunchi, aceştia fiind uşor îndepărtaţi -aplecat înainte pieptul atinge planul orizontal (masa de examinat) - pt. explorarea zonei rectale - este o poziţie jenantă, inconfortabilă - pacienţii cu artrită sau alte deformări articulare nu o vor putea practica 10. Pozitii patognomonice (caracteristice unor boli) - opistotonus – sprijinit pe partea occipitala a capului si calcai -pleurostotonus – sta ca un arc de cerc, pe partea temporala si pe partea laterala a piciorului -“cocos de pusca” – capul in hiperextensie, iar membrele inferioare flectate din articulatia coxofemurala cat si din cea a genunchiului
Posted on: Thu, 27 Jun 2013 18:00:19 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015