Încrederea pe care o cere direct sau indirect clasa politică a expirat. Reformarea mediului politic este o urgenţă mai mare decât proiectul unei noi Constituţii. Plonjarea zilnică într-o pretinsă normalitate a unui dereglaj politico-moral, constituţional, cronicizat, va aduce prejudicii amplificate. De la datoria externă la climatul intern, în faţa societăţii româneşti se va ridica un zid de netrecut, acesta fiind o caracteristică de luat în calcul pentru toate predicţiile despre România. Sindicatele(Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor, ameninta pe 1 iulie, cu proteste de amploare si cu demisia in masa???), presa, ONG-urile, opoziţia parlamentară au fost reduse, prin această politică, la o figuraţie salonardă. Politicianul corupt, plus toate ierarhiile sale, tot mai extinse, perfect organizate, au luat locul vocilor reformiste. Democraţia a ajuns un factor destabilizator, cumva un pericol public. România se află pe un drum al revanşei faţă de administrarea Statului democratic, roadele acestei orientări fiind selecţia politică internă. Ajunse sus, tot mai sus, într-un Pantheon inaccesibil, subordonând Justiţia, cu rezerve de personal impresionante, partidele actuale sunt în situaţia unor extratereştri care ne guvernează. Instalând teama, autoritarismul în societate prin forţa de grup instituită, lasă de înţeles în mod decisiv că nu există alternativă la prestaţia lor. Membrii de rând, simpatizanţii nu există decât în preajma alegerilor, animaţi de o răsplată deseori incorectă. Construirea unui mediu democratic general, ieşirea dintr-o istorie asasinantă nici nu intră în discuţie. Motivând că acestea ar fi nimicuri, generalităţi, aceste clanuri îşi văd netulburate de propriile afaceri ambalate drept interes comun. Fisura se adânceşte continuu, metamorfozându-se în explicaţii, false ideologii, carierism. România se vede poluată, lipsită de orice perspectivă. Luându-şi lumea în cap, tinerii îşi găsesc realizarea oriunde, numai aici nu. Ţara este blocată, legislaţia democratică nu există, cum nu există politică democratică. Totul este de faţadă, în spate e un sistem care lucrează exclusiv pentru el însuşi, împotriva interesului naţional. O industrie politică ce generează tipologiile necesare, motivaţiile, confuzia este cam singura dimensiune funcţională, nefastă, arătând două lumi fără legătură una cu alta: clasa politică şi societatea. Aşteptarea reformelor de la acest mediu politic ar trebui să înceteze!
Posted on: Wed, 10 Jul 2013 00:33:51 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015