Într-o cultură a rușinii, cum a fost și încă e cultura noastră, toți știu foarte bine ce e stricat, că doar nu sînt orbi. Ce îi deranjează e expunerea publică. Într-o cultură a rușinii, nu greșești cînd greșești, greșești cînd se află. Greșești pentru că n-ai ascuns bine. Iar cel ce le arată public celorlalți ceea ce știu deja, dar păstrează ascuns prin convenție, e disprețuit (e și respectat într-un fel, de unii, în adîncul sufletului, pentru că e nebun, dar rămîne totuși un inadaptat, unul care strică jocul).
Posted on: Wed, 25 Sep 2013 13:44:15 +0000