Ştii că-l iubeşti când îi cunoşti parfumul pielii, moleculă cu moleculă. Când adori să îţi lipeşti nările de gâtul lui, atunci când adoarme. Respiraţia e sacadată, perfectă, şi genele lungi. Miroase a lapte dulceag, tutun fin şi-a ploaie. Şoaptele sunt strivite între perne, mâna lui leneşă se odihneşte pe coapsa ta. Timpul curge lent, cremos. Se sincronizează cu pulsul lui. Şi tu adulmeci aerul cald al dragostei ce învăluie camera ca un abur. Atunci ştii că-l iubeşti. Ştii c-o iubeşti atunci când iese din duş, goală. Are pielea moale şi umedă, sărutată de soare. Şi de tine. De atâtea ori. Îi cunoşti constelaţiile de aluniţe, semnul din naştere de pe braţ şi sânii perfecţi, rotunzi şi fragezi. O să îi se facă rece curând şi-o să îşi pună şosetele cu buline roz, alea pufoase. Şi tricoul tău. Eşti gelos. Da, eşti gelos pe bucata de bumbac ce îi atinge corpul. Atunci ştii c-o iubeşti. Ştiţi că vă iubiţi când noţiunea de-a rămâne toată viaţa împreună vă sperie pentru că...e prea puţin.
Posted on: Mon, 11 Nov 2013 21:32:05 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015