Alex Savin : În Taman Negara ne-am împrietenit cu două fete, una din Spania, profesoară de sport și cealaltă din Canada, tocmai ce-și dăduse bacul, se pregătea de facultate. Călătoreau singure. Le-am regăsit surprinși în hostelul nostru din KL. Le văd într-o seară la masă cu un pachet de cărți de joc și o sticlă de whisky în față. What are you doing? We’re playing a drinking game. Good. Who’s winning? No one. It’s a drinking game. Perfect. My sort of game. Cu băutură și necompetitiv. Scot vodca de la frigider, pun sticla pe masă, let’s play! Apar ca din senin și patru americani cu o sticlă mare de Jack Daniels. Cum se joacă? întreb. Trage o carte! trag. Ce e? E patru de… brusc sunt singur la masă, toți ceilalți sub masă, pe podea. WTF??!!! Four, on the floor, zice de jos, canadianca. Tre’ să bei! Nu-mi vine să-mi cred urechilor. Beau o gură, din pahar. Pot să mai trag o carte? Începe să-mi placă jocul vostru. Deci fiecare carte însemnă ceva, are o regulă, regulă care se referă la cine și cât trebuie să bea. La 4 trebuie să te arunci la pământ, utimul picat trebuie să bea. La 6 beau toate fetele, la popă, beau băieții. Etc. În juma’ de oră sticlele sunt goale și toți beți țăndări. Au plecat de abia ținându-se pe picioare, într-un club ceva. Mi-e dor de oameni care știu să bea cum trebuie, toată noaptea, la masă, la un pahar de vorbă.
Posted on: Fri, 23 Aug 2013 06:26:18 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015