Azi vreau să uit de mine. Da, vreau să uit. Să mă uit undeva, în lume. Să nu mai știu cine sunt, să nu mă mai trezească în fiecare dimineață sunetul enervant al alarmei și să nu mai urmez nici o regulă; să simt în fiecare zi acea libertate deplină pe care nu o simți decât rareori, să-mi cânte sufletul. Să uit ce așteaptă alții de la mine și să hoinăresc pe aleile vieții mele fără să explic nimănui de ce râd sau de ce plâng. Să epuizez toate întrebările existențiale și să încep să găsesc răspunsuri. Și-apoi să le uit. Da, să le uit și pe alea. Să uit toate acele momente în care m-am simțit nedreptățită, neapreciată, uitată. Și pe cele în care am fost rănită. Și neajutorată. Să uit de prea plin și de prea pustiu. Să stau întinsă pe spate ca să văd mai bine cerul. Pare-se că uneori, privind doar înainte, uităm că Sus e cerul, că de acolo vine lumina, căldura, viața. Că undeva, acolo sus, se află toate răspunsurile și toate soluțiile. Și toată iubirea. Și libertatea. Și speranța. Azi vreau să uit de mine. Nu din lașitate, ci din dorința de a mă regăsi pe mine însumi mai bună, mai înțelegătoare, mai curajoasă.
Posted on: Fri, 12 Jul 2013 12:48:31 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015