Ce învăţăm din cazul unic al lui Phineas Gage? Acesta a demonstrat că o secţiune a creierului, lobul frontal, este responsabil cu judecata morală şi comportamentul social. Trăsăturile acestui capitol Capitolul începe cu o explicaţie a funcţiei lobului frontal. În continuare, vor fi studiaţi factorii care tulbură funcţionarea lobului frontal. Apoi, examinăm beneficiile şi leziunea lobului frontal care pot fi cauzate de dietă. În cele din urmă, vor fi prezentate alte măsuri pe care le putem lua pentru a spori activitatea lobului frontal. Şi factorii stilului de viaţă pot vătăma lobul frontal Această zonă a creierului are astăzi o importanţă chiar mai mare, din cel puţin două motive. Mai întâi, pentru că accentul se pune din ce în ce mai mult pe dezvoltarea personală şi performanţa mintală. Apoi, pentru că mulţi conştientizează că normele sociale şi judecata morală sunt pe cale de distrugere. Unii neurologi se întreabă dacă există motive fizice care să explice aceste schimbări atât de semnificative. Se poate ca factorii stilului de viaţă să veteme această porţiune critică a creierului şi să afecteze ceea ce suntem în esenţă? Răspunsul este în mod categoric: “Da!” Obiceiurile zilnice ale stilului nostru de viaţă pot influenţa în rău temperamentul, emoţiile şi comportamentul nostru. Partea frontală a creierului nostru poate fi ori sporită, ori compromisă de alegerile noastre care ţin de obiceiuri. Această descoperire a ştiinţei creierului are implicaţii profunde pentru noi toţi. Înţelegând factorii care influenţează lobii noştri frontali, putem să ne îmbunătăţim performanţele la lucru sau şcoală, să dezvoltăm deprinderi sociale mai bune, să fim părinţi, vecini şi soţi mai responsabili – iar lista poate continua. Deşi majoritatea oamenilor nu iau în mână nici o carte de sănătate să citească despre lobii lor frontali, acesta poate fi cel mai important capitol din întreaga mea carte. Vă încurajez să citiţi cu atenţie ceea ce urmează. Capacitatea voastră de a schimba cu succes stilul de viaţă într-unul sănătos, susţinută în această carte, poate depinde foarte mult de operarea lobului frontal la cota de eficienţă maximă. Funcţii ale lobului frontal Creierul este împărţit în mai multe secţiuni, sau lobi. Fiecare lob are o funcţie specifică. În spatele frunţii se află lobii frontali. Este mai convenabil să ne referim la lobul drept şi cel stâng împreună ca “lobul frontal.” Acesta este cel mai mare lob al creierului. [iii] El este tronul judecăţii, raţionării şi al voinţei. 4,5,6 Este centrul de control al întregii noastre fiinţe. Unii oameni de ştiinţă se referă la lobul frontal ca la “coroana” creierului. Studiile arată că această aşa-numită “coroană” îndeplineşte o varietate de funcţii vitale. Unele dintre acestea sunt trecute în fig. 2. Fig. 2: Lobul frontal – coroana creierului Studii ştiinţifice arată că lobul frontal este tronul : spiritualităţii, moralităţii şi al voinţei. Lobul parietal Lobul frontal Lobul occipital Lobul temporal Spiritualitatea, caracterul, moralitatea şi voinţa sunt caracteristicile care ne conferă individualitatea noastră specifică. De aceea o persoană cu lobul frontal vătămat poate arăta la fel cum a arătat din totdeauna, dar dacă intri în legătură cu ea, va fi evident că nu mai este “chiar la fel.” Cartea Cărţilor se referă la importanţa lobului frontal în cunoaşterea lui Dumnezeu. Ultima carte a Bibliei face o afirmaţie provocatoare, citată în fig. 3. Fig. 3: “Şi ei Îi vor vedea faţa; iar numele Lui va fi în frunţile lor.” – Apocalipsa 22:4. Acest text sugerează că Dumnezeu Îşi reproduce caracterul (“numele Său”) în caracterul nostru (manifestat prin lobul frontal, care se află exact în spatele frunţii). Mărimea şi activitatea creierului Este fascinant să observăm cum mărimea lobului frontal este diferit la om în comparaţie cu diverse animale. Lobul frontal este cel care îi deosebeşte pe oameni de restul împărăţiei animalelor, aşa cum se arată în fig. 4. Fig. 4: Mărimea lobului frontal la oameni comparativ cu animalele % din creier în lobul frontal: pisici, câini, cimpanzei, oameni. Cei cu cei mai mici lobi frontali au o viaţa limitată condusă de instinct. Cei cu lobii frontali mai mari pot îndeplini activităţi mai complexe. Pisicile, cu doar 3,5% din creier în lobul frontal, au puterea de judecată şi raţionare limitată. Ele au o capacitate foarte limitată de a analiza informaţia şi de a judeca bazat pe informaţii noi; astfel, ele se bazează în esenţă pe instinct. Câinii pot fi dresaţi mai uşor pentru că 7% din creierul lor se află în lobul frontal. Dintre animale, cimpanzeii au cel mai mare lob frontal – până la 17% din creierul lor. Oamenii, pe de altă parte, au 33% până la 38% din creierul lor în lobul frontal. Unele animale au alte porţiuni ale creierului care sunt mai dezvoltate decât la fiinţele umane. De exemplu, în comparaţie cu oamenii, cimpanzeii au un cerebel mult mai mare – zona creierului care controlează coordonarea. Se înţelege de la sine de ce, pentru că cimpanzeii au nevoie de un echilibru şi o agilitate foarte bune pentru a se legăna dintr-un copac în altul. Şi păsările au un cerebel foarte bine dezvoltat, necesar pentru zbor, aterizare şi vânătoare. Toate aceste activităţi cer un nivel înalt de coordonare. Alte animale pot avea un lob occipital mult mai dezvoltat – centrul creierului unde se află vederea. Ca urmare, vederea lor este în general mult mai bună decât cea a oamenilor. Chiar şi alte animale au lobi parietali mai dezvoltaţi. Totuşi, pentru oameni, diferenţa o reprezintă în mod clar lobul nostru frontal mult mai mare. Astfel, noi deţinem capacitatea de raţionare spirituală elevată şi abilitatea superioară de învăţare. Pentru a aprecia pe deplin importanţa lobilor frontali, este necesar să examinăm alte câteva cazuri din analele istoriei medicale. Unul din motive este acela că Phineas Gage nu şi-a pierdut decât o parte din lobii lui frontali. Alegerile stilului de viaţă pot influenţa întregul nostru lob frontal – deşi într-un mod mai puţin dramatic decât pierderea lui Phineas. Alte studii de caz ale vătămării lobului frontal La sfârşitul anilor 1800, psihiatrii au început să folosească un procedeu chirurgical numit “lobotomie frontală” (care înseamnă îndepărtarea lobului frontal). Deşi uneori o porţiune din lob a fost îndepărtată fizic, alteori ea a fost îndepărtată “funcţional” prin deconectarea legăturilor nervoase. Iniţial, operaţia a fost folosită pentru “a ajuta” oamenii care au manifestat o nebunie violentă sau criminală. 9 Practica lobotomei frontale a crescut atât de mult în popularitate în anii ’30 şi ’40, încât unul din pionierii tehnicii moderne, dr. Egas Moniz, a primit Premiul Nobel din 1949 pentru medicină. 10 Un alt indiciu al popularităţii ei a fost acceptarea ei de către elita culturală. Rosemary Kennedy, sora uşor arierată (înapoiată) a lui John F. Kennedy, a fost supusă unei lobotomii frontale. 11 Începând cu mijlocul secolului XX – apogeul procedeului – am devenit conştienţi de efectele ei secundare cu consecinţe psihologice devastatoare. Ca urmare, această operaţie este rar folosită astăzi.
Posted on: Mon, 30 Sep 2013 13:16:16 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015