Corăbii trec prin valuri furibunde Furând miros de peşte din abis În lumea asta unde ne-om ascunde Cei izgoniţi din fostul paradis Colţi de vampiri din mare îşi arată Lucirea lor de lună sfâşiind Tăcerea noastră de cuvinte, plată În ceruri gri în veac înmugurind Şi tu aluneci peste val ondină Cu luna-n falduri albă unduind Înger de ceaţă ars de-a ta lumină Îl simt în mine nopţile suind Şi ne iubim în ipoteze false Pe-o plajă – fugărit nisip de crabi Şi mirosim a sentimente arse Noi deveniţi de dragoste mai slabi Şi-ţi umplu sânii cu săruturi caste Şi trupul tot îl înfăşor cu maci Tu care fugi insomniac prin astre Un pumn de humă-n inimă când taci Şi îţi sărut iar genele albastre Când nopţile se scutur fir cu fir Şi ne vedem de jocurile noastre În clipe mirosind a trandafir Poezia asta sau ce va să fie Eu ţi-o închin cu tremurări de ape Şi totu-n jurul nostru e orgie De clipe dulci ce nu vor să ne scape Pe-alături monştri-noată impotenţi Sunt veşnic în schimbarea lor de voci Deşi sunt morţi pledează ca prezenţi Vărând în cer mustăţile de foci Pe frunza noastră noi plutim agale Cu toamne scuturate de frunziş Şi dorul meu foşneşte colo-n poale Iar ochii mei te-admiră doar furiş Ne duce valul legănat în lume În veşnicia vorbelor pierduţi Ceilalţi au să ne uite-ncet de nume Şi devenim în viitor recruţi Într-un război purtat deopotrivă În contra noastră şi a tuturor Şi frunza luneca-va în derivă Împinsă doar, insomniac de dor…
Posted on: Sat, 23 Nov 2013 19:38:51 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015