Cum sărim peste umbra noastră (I) Ne-a luat nouăsprezece ani în cap să reuşim să găsim o cauză la care să se adune destui oameni să înconjoare Casa Poporului ţinîndu-se de mînă. Am aflat cu ocazia asta că cinci mii de oameni sînt suficienţi. Între timp, Piaţa Constituţiei a fost umplută de multe ori de mulţime, la recorduri Guinness cultivate de primari (cea mai mare mămăligă, de exemplu) sau la concerte Pink Floyd sau la mitinguri electorale. Dar aşa, de amorul artei, din solidaritate pentru ceva ce nu priveşte şi nici nu distrează pe nimeni direct, din revoltă faţă de o încălcare flagrantă a integrităţii publice, din prea plinul unui sistem de valori nou, alternativ, sătul să fie tratat ca excepţie marginală cînd el contestă direct şi nemijlocit acel interes personal, brutal şi fără scrupule care stă la baza vieţii noastre private şi publice, asta nu se mai întîmplase. O fi un pas mic pentru rezolvarea chestiunii de la Roşia Montană, dar e un pas mare pentru democraţia românească. Aţi auzit probabil de multe ori că ”nu putem sări peste umbra noastră”. În contextul culturii politice, asta înseamnă că dacă ai milioane de votanţi sub pragul de 200 de euro pe lună cultura de supravieţuire, nu cea de realizare ca fi dominantă. Omul sărac se gîndeşte doar la ziua lui de mîine, nu îl interesează politica, votează cu cine îi dă o bucată de pîine fără a cîntări cît i se cuvine. Elita politică profită de un asemenea electorat şi e pe faţă cinic prădătoare, incapabilă de vreo construcţie: să fi văzut cum şi-au dat toate partidele mîna la o discuţie de mai devreme în acest an despre votul preferenţial, cînd am sugerat că am putea da votanţilor libertatea să aleagă nu doar între partide, ci şi între candidaţii aceluiaşi partid. Într-o secundă au fost cu toţii de acord că votanţii sînt cretini, că dacă-i pui, de exemplu, în ordine alfabetică pe candidaţi o să se aleagă acela cu A, şi aşa mai departe (deşi votanţii nu au ales partidul care începe cu A din lunga listă niciodată din 1990...). Dacă poporul e prost, liderii nu pot fi mai buni decît poporul, zice acest argument pe care cred că l-aţi auzit cu toţii mai mult de o dată şi care explică perfect şi pe înţelesul tuturor inerţilor morali din România de ce nu se poate face niciodată nimic şi modul nostru de guvernare va rămîne pentru totdeauna cel al subdezvoltării cronice: taxezi pe toţi cei pe care îi vezi, distribui la puţinii privilegiaţi, şi îţi pierzi majoritatea societăţii care se ascunde în zona informală ca să scape. Am noutăţi pentru toţi cei care cred chestia asta, şi anume că nu e adevărat. Recent, am investigat mai sistematic ipoteza asta a guvernării pe care o meriţi. Dat fiind că există o strînsă legătură, într-adevăr, între anumiţi factori structurali de dezvoltare (cum ar fi durata de viaţă, sărăcia, educaţia) şi calitatea guvernării am estimat ce nivel de bună guvernare ar trebui să ai în funcţie de indicele dezvoltării umane (ataşez tabel pentru cei interesaţi) şi am găsit destule ţări la care există o diferenţă, la unele chiar foarte mare. Astfel, ţările scandinave sau Estonia, ţara cea mai de succes din toate fostele ţări comuniste, ca şi Noua Zeelandă, o fostă colonie, sînt de două ori performere, nu doar că au cele mai bune guvernări din lume, dar acestea sînt semnificativ mai bune decît ar prezice-o gradul lor de modernitate. Prin contrast, Rusia, China, Kazahstanul,A zerbaijanul drag lui Horia Gîrbea, Grecia şi Italia (doar cîteva exemple) au guvernări mult mai proaste decît te-ai aştepta văzînd nivelul societăţii lor. Şi la fel şi ţara noastră: nivelul nostru de corupţie, de exemplu, e mai mare decît ar prezice gradul de educaţie, sănătate şi sărăcie al unei populaţii europene, care nu ar fi oricum la nivel danez, dar mai bine decît ce avem. Care e explicaţia? Mizerabila calitate a elitelor conducătoare, asta e explicaţia. Acolo unde un preşedinte estonian, un ministru polonez sau un rege danez au făcut pasul curajos şi altruist, au sărit peste umbra lor, noi vedem numai paşi înapoi. Năstase, om citit şi inteligent, ce făcea cînd era la guvernare? Se ocupa să controleze presa de opoziţie şi să cotizeze sectorul privat la partidul lui. Băsescu, ajutat să cîştige şi cu un întreg program de construcţie a statului de drept dat cadou de alţii nu era de o lună la Cotroceni şi o instalase pe Udrea şefă şi primea lumea la el în cabinet cu ea instalată în ciorapi pe canapelele pseudostil ale RAAPPS. Ponta, care avea ocazia istorică să se desprindă de un trecut care îl băgase în rele pînă la treizeci de ani, reface sub ochii noştri folosirea falangelor revoluţionare minereşti (de data asta întreţinute din bani privaţi) contra oraşului luminat şi post-materialist, deşi şi-a pierdut timpul construindu-şi o descendenţă din Piaţa Universităţii. La nici unul dintre ei nu a lipsit publicul care să ceară alt comportament, şi cînd cererea a părut slabă am ridicat-o deliberat cu mari eforturi şi sacrificii, dar ei au ales altfel, au ales să meargă cu partea de jos, nu cu cea de sus. ..... De asta fenomenul din stradă de astăzi este primul pozitiv după multă vreme, mulţumesc manifestanţilor, şi teama isterică stîrnită de prognoza mea că din asta se va naşte o mişcare politică nouă, care va propune noi valori, arată cîtă dreptate am avut. De la societatea civilă profesională, care trăieşte din granturi sau fonduri europene date direct de guvern şi deci pupă undeva toate guvernele, cînd nu e informal chiar parte din ele (vezi pe gradatul Cumpănaşu, dar nu e singurul, dovadă cei care au condus diversiunea cu maidanezii a lui Băsescu) la opinia publică organizată de grupuri de interese, de la Antena3 la firmele de PR care au acţiuni la B1TV, Evenimentul Zilei şi Hotnews spaima de ce se întîmplă în stradă e la maxim şi imediat vechiul arsenal folosit contra noastră douăzeci de ani, cu mici adăugiri (vînduţi lui Soros, dar şi ruşilor...radicali, anti-sistem, pericol public) a fost iarăşi pus la bătaie. Platformele de opinie publică, create în aceşti ani au fost desenate pentru manipulare, nu pentru democratizare, cum cred diverşi fraieri care scriu pe ele. De asta, deşi pentru credibilitate mai vezi şi cîte o voce disidentă, uitaţi-vă ce promovează pe Facebook marile platforme zilele astea şi imediat veţi vedea cine e onest şi cine nu. Citiţi direct ordinea celor mai citate articole, acolo arată fiecare media online care sînt culorile sale reale, şi veţi vedea că acolo clienţii domnesc, că sînt aurul sau partidul, nu are a face, cele două nu au frontiere prea clare oricum. ...... Dar asta e situaţia, ce să facem? Opinia publică de stînga s-a născut ticăloasă la noi, din propaganda fostelor ziare comuniste după cîteva luni de inhibiţie: cea de dreapta s-a ticăloşit în ultimii doi ani, cînd a trebuit mobilizată să apere grupul infracţional organizat cu amicul Codruţ Marta în centru, care se ocupa de lucruri serioase cît Emil Boc se prefăcea că guvernează. Noroc cu miile de likeuri şi accesul direct pe Facebook că altfel între aceste două ticăloşii, cea veche şi cea nouă tot ce e voce autentică era sufocat demult în planurile de izolare şi marginalizare. Importanţa strategică a concluziei mele este că dacă buna guvernare se opreşte în calitatea elitelor- Ponta sub ochii noştri face alegerea greşită şi din punctul meu de vedere finală, Antonescu s-a prins în ultima clipă şi a făcut pasul înapoi, dar pasul mare peste e încă de făcut la el, îl aştept- atunci eforturile noastre constructive sînt minate. Şi ele există, vedeţi doar cît s-a lucrat la SAR în acest an pentru a oferi un program de dezvoltare centrat pe fonduri europene şi reducerea sarcinii administrative (sar.org.ro- publicatii). E mult mai raţional să ne plasăm eforturile în zona de construcţie a unei elite noi, să construim alternativa în loc să ne bazăm pe o putere şi o opoziţie care pe rînd au dovedit că ar prădui şi cianura ţara pentru nişte comisioane. De data asta au fost prinşi cu raţa în gură, nu mai e loc de întors, crede cineva că mai există o altă ţară unde o analiză de risc ecologic pe site-ul ministerului Mediului se cheamă ”maximizarea beneficiilor de mediu” de parcă scopul exploatării e să îmbunătăţească mediul, nu să extragă aurul; e evident o frază de propagandă a companiei mutată direct la guvern! Da, l-am citit pe consilierul PM, Cristian Socol, şi îl cred un om de bună intenţie, dar să citească şi el avizele astea, să se uite la Debswana şi alte exemple şi să priceapă că e un fraier, nu e asta calea de dezvoltare pe termen mediu sau, dacă ar fi, am putea-o deîndată desecretiza, că nu ar fi nimic de ascuns în ea. Dar despre secrete şi strategiile pe termen mediu şi lung data viitoare....pînă atunci rîdeţi de înjurăturile lor, păstraţi-vă umorul şi răbbarea, nu trecut decît trei săptămîni! Gîndiţi-vă că eu aştept de prin 1998 să se alăture careva în lupta cu presa coruptă şi încă pot să rîd, încă pot să admir, încă pot să construiesc... Alina Mungiu-Pippidi, 23 Septembrie 2013
Posted on: Sat, 28 Sep 2013 10:03:39 +0000