Când vor fugi degraba de la noi vreunele din gândurile necurate, sa cautam pricina pentru care s-a întâmplat aceasta. Oare pentru raritatea lucrului, fiind greu de gasit materia, sau pentru nepatimirea noastra, n-a putut vrajmasul nimic împotriva noastra? De pilda daca unui pustnic i-ar veni în minte gândul ca i s-a încredintat ocârmuirea duhovniceasca a primei cetati, desigur ca nu va zabovi la închipuirea aceasta; si pricina se cunoaste usor din cele spuse mai înainte. Dar daca unuia i-ar veni acest gând în legatura cu oricare cetate s-ar nimeri, si ar cugeta la fel, acela fericit este ca a ajuns nepatimirea. Asemenea si în privinta altor gânduri se va afla pricina cercetându-se în acelasi chip. Acestea trebuie sa le stim pentru râvna si puterea noastra, ca sa vedem daca am trecut Iordanul si ne-am apropiat de verdeata, sau înca petrecem în pustie, loviti de cei de alte neamuri. De pilda foarte multe fete mi se pare ca are dracul iubirii de argint si e foarte dibaci în puterea de-a amagi. Astfel când e strâmtorat de desavârsita lepadare de sine, îndata face pe purtatorul de grija si iubitorul de saraci. Primeste bucuros pe strainii care nu-s înca de fata, celor lipsiti le trimite ajutor, cerceteaza închisorile orasului si rascumpara sclavii; arata alipire femeilor bogate, îi face îndatorati pe cei carora le merge bine, sfatuieste pe altii sa se lepede de punga lor larga. Si astfel amagind sufletul, pe încetul îl învaluie în gândurile iubirii de argint si-l da pe mâna dracului slavei desarte. Iar acesta aduce înainte multimea celor ce slavesc pe Domnul pentru aceste purtari de grija si pune pe unii sa vorbeasca întreolalta câte putin despre preotie, prevestind moartea preotului de acum si iscodind nenumarate chipuri ca sa nu scape. Si asa biata minte, învaluita într-aceste gânduri, se lupta cu înversunare cu aceia dintre oameni care nu l-au primit, iar celor ce l-au primit le face daruri si-i primeste cu recunostinta. Pe cei ce se împotrivesc îi da pe mâna judecatorilor si unelteste ca sa fie scosi din hotarele cetatii. Aflându-se apoi aceste gânduri înlauntrul sau si învârtindu-se în minte, îndata ce înfatiseaza dracul mândriei, nalucind straluciri necontenite si draci înaripati în vazduhul chiliei, ca pâna la urma sa scoata pe om din minti. Noi, însa, dorind pierzarea astor fel de gânduri, sa traim cu multumire în saracie. Caci e vadit ca nimic n-am adus în lume si nimic nu putem duce din ea. Având hrana si îmbracaminte, sa ne îndestulam cu ele, aducându-ne aminte de Sfântul Pavel, care zice ca radacina tuturor relelor este iubirea de argint. (Evagrie Ponticul)41 ˇ Toate gândurile necurate, staruind în noi din pricina patimilor, duc mintea la stricaciune si pieire. Caci precum icoana pâinii zaboveste în cel flamând din pricina foamei sale si icoana apei din pricina setei, tot asa si ideea avutiei si a banilor staruie din pricina lacomiei, iar întelesurile gândurilor rusinoase ce se nasc din bucate, zabovesc din pricina patimilor noastre. Acelasi lucru se întâmpla si în cazul gândurilor slavei desarte si al altor gânduri. Iar mintii înecate în astfel de gânduri îi este cu neputinta sa stea înaintea lui Dumnezeu si sa primeasca cununa dreptatii. Caci de aceste gânduri fiind trasa în jos si mintea aceea ticaloasa din Evanghelie s-a lepadat de bunul cel mai mare al cunostintei de Dumnezeu. Asemenea si cel legat de mâini si de picioare si aruncat întru întunericul cel mai dinafara, din aceste gânduri îsi avea tesuta haina sa, pentru care motiv Cel ce l-a chemat la nunta l-a gasit nevrednic de o nunta ca aceea. Haina de nunta este nepatimirea sufletului rational care s-a lepadat de poftele lumesti. Iar pricina pentru care gândurile lucrurilor sensibile, care zabovesc în minte, strica cunostinta, am aratat-o în Capetele despre rugaciune. (Evagrie Ponticul)28 ˇ De trei feluri sunt capeteniile dracilor care se împotrivesc lucrarii noastre. Lor le urmeaza toata tabara celor de alt neam. Acestia stau cei dintâi la razboi si cheama sufletele la pacat prin gândurile cele necurate. Unii din ei aduc poftele lacomiei pântecelui, altii strecoara în suflet iubirea de argint, si în sfârsit altii ne momesc cu slava de la oameni. Daca râvnesti asadar rugaciunea curata, pazeste mânia; daca iubesti neprihanirea, stapâneste pântecele, nu-i da pâine sa se sature si necajeste-l cu apa. Privegheaza în rugaciune si alunga de la tine amintirea raului. Cuvintele Duhului Sfânt sa nu te paraseasca ci bate în portile Scripturilor cu mâinile virtutilor. Atunci îti va rasari nepatimirea inimii si vei vedea în rugaciune mintea în chipul stelei. (Evagrie Ponticul)27 ˇ Dintre cele ce le cugetam, unele îsi pun tiparul pe minte si dau o forma, altele îi dau numai o cunostinta si nu-si pun tiparul pe ea si nici nu-i dau o forma. De pilda: La început era Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu lasa un înteles în inima, dar nu dau o forma mintii, nici nu-si pun tiparul pe ea. Cuvintele: luând pâine dau o forma mintii, iar: a frânt-o iarasi îsi pun tiparul pe ea. Versetul: Am vazut pe Domnul sezând pe un scaun înalt si ridicat, îsi pune tiparul pe minte, afara de am vazut pe Domnul. Aceste cuvinte, dupa litera par sa-si puna tiparul pe minte, dar întelesul lor nu si-l pune. Proorocul a vazut cu un ochi profetic firea rationala, înaltata prin fapte bune, primind în sine cunostinta lui Dumnezeu. Caci se zice ca Dumnezeu sade acolo unde se cunoaste, fiindca mintea curata se zice si scaun al lui Dumnezeu. Dar se zice si de femeie, ca e scaun al necinstei, întelegându-se prin femeie sufletul care uraste cele drepte; iar necinstea sufletului este pacatul si nestiinta. Asadar notiunea de Dumnezeu nu este dintre cele ce-si pun tiparul pe minte, ci dintre cele ce nu-si pun tiparul pe minte. De aceea cel ce se roaga trebuie sa se desparta cu totul de cele ce-si pun tiparul pe minte. Aceasta te face sa te întrebi daca, precum este în privinta trupurilor si a sensurilor lor, asa este si în privinta celor trupesti si a ratiunilor lor; si daca altfel se modeleaza mintea privind o minte, si altfel va fi starea ei cugetând întelesul aceleia? Desigur stim ca cunostinta duhovniceasca departeaza mintea de sensurile care îsi pun tiparul pe ea si o înfatiseaza fara nici un tipar, lui Dumnezeu, fiindca notiunea lui Dumnezeu nu este dintre cele ce-si pun tiparul. Caci Dumnezeu nu este trup, ci mai degraba din cele ce nu-si pun tiparul. Si iarasi stim ca, dintre vederile care nu-si pun tiparul pe minte, unele însemneaza fiinta celor netrupesti, altele ratiunile lor. Dar nu se întâmpla la fel ca în cazul trupurilor si al celor netrupesti. Caci în cazul celor trupesti unele îsi pun tiparul pe minte, altele nu, pe când dincolo, nimic nu-si pune tiparul pe minte. (Evagrie Ponticul)7 ˇ Când dracul pântecelui, luptând mult si adeseori nu izbuteste sa strice înfrânarea întiparita, atunci împinge mintea la pofta nevointei celei mai de pe urma, aducându-i înainte si cele privitoare la Daniil, viata lui saraca si semintele, si aminteste si de viata altor oarecari pustnici care au trait totdeauna asa, si sileste pe ascet sa se faca urmatorul acelora. Astfel, urmarind înfrânarea fara masura, va pierde si pe cea masurata, de la o vreme trupul nemaiputând-o pastra din pricina slabiciunii. Si asa va ajunge sa binecuvinteze trupul si sa blesteme inima. Socot deci ca e drept sa nu asculte acestia de acela si sa nu se retina de la pâine, untdelemn si apa. Caci aceasta rânduiala au cercat-o fratii, gasind-o foarte buna. Desigur aceasta sa nu o faca spre saturare si sa o faca numai o data pe zi. M-as mira daca vreunul, saturându-se cu pâine si cu apa, ar mai putea lua cununa nepatimirii. Iar nepatimire numesc nu simpla oprire a pacatului cu fapta, caci aceasta se zice înfrânare, ci aceea care taie din cugetare gândurile patimase, pe care Sfântul Pavel a numit-o si taiere duhovniceasca împrejur a iudeului ascuns. Iar daca se descurajeaza cineva auzind acestea, sa-si aduca aminte de vasul alegerii, de Apostol, care a împlinit alergarea în foame si sete. Dar imita si vrajmasul adevarului, dracul descurajarii, pe acest drac, punând în minte celui ce se înfrâneaza, retragerea cea mai de pe urma, îndemnându-l la râvna lui Ioan Botezatorul si a începatorului pustnicilor, Antonie, ca neputând rabda acesta retragerea îndelungata si neomeneasca, sa fuga cu rusine, parasind locul, iar dracul sa se laude zicând: L-am biruit!. (Evagrie Ponticul)27 34 ˇ Gândurile necurate primesc multe materii pentru cresterea lor si se întind dupa multe lucruri. De fapt ele trec oceane cu închipuirea si nu se dau îndarat sa umble drumuri lungi pentru marea caldura a patimii. Dar cele ce sunt cât de cât curatite, sunt mai înguste decât acelea, neputându-se întinde împreuna cu lucrurile, pentru faptul ca patima e slabita. De aceea se misca mai degraba împotriva firii si, dupa înteleptul Solomon, hoinarind câtva vreme pe afara, aduc trestie la arderea nelegiuita a caramizii, ca sa se izbaveasca asemenea unor capre din lanturi si a unor pasari din curse. Caci e mai usor a curati un suflet necurat, decât a readuce din nou la sanatate pe unul curatit si iarasi ranit, dracul întristarii neîngaduind, ci aducând pururea înaintea ochilor, în vremea rugaciunii, idolul pacatului. (Evagrie Ponticul)27 ˇ Dracii nu cunosc inimile noastre, cum socot unii dintre oameni. Caci singurul cunoscator al inimii este Cel ce stie mintea oamenilor si a zidit inimile lor pe fiecare deosebit. Dar ei cunosc multe din miscarile inimii, pe baza cuvântului rostit si a miscarilor vazute ale trupului. Vrând eu sa le arat acestea lamurit, m-a oprit Sfântul Preot, spunând ca e nevrednic lucru sa se raspândeasca acestea si sa le aduc la urechile celor întinati. Caci, zice, si cel ce ajuta pe uneltitor este vinovat dupa lege. Dar ca din astfel de simboluri cunosc cele ascunse în inima noastra, si din acestea iau prilejuri împotriva noastra, am aratat-o adeseori, respingând pe unii care graiau cele ce nu trebuie, nepurtându-ne cu dragoste fata de ei. De aceea am si cazut în puterea dracului tinerii de minte a raului si îndata am primit gânduri rele împotriva lor, pe care le cunoscusem mai înainte ca au venit asupra noastra. Pentru aceea pe drept ne mustra Duhul Sfânt: Sezând ai vorbit împotriva fratelui, si împotriva fiului maicii tale ai adus sminteala; si ai deschis usa gândurilor care tin minte raul si ti-ai tulburat mintea în vremea rugaciunii, nalucindu-ti pururea fata vrajmasului tau si având-o pe ea drept Dumnezeu. Caci ceea ce vede mintea rugându-se aceea e si potrivit de a spune ca îi este Dumnezeu. Deci sa fugim, iubitilor, de boala defaimarii, neamintindu-ne de nimeni cu gând rau; si sa nu ne întunecam privirea la amintirea aproapelui, caci toate înfatisarile pe care le luam le iscodesc dracii si nimic nu lasa necercetat din ale noastre, nici culcarea, nici sederea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea. Toate le iscodesc, toate le misca, toata ziua uneltesc viclesuguri împotriva noastra, ca sa însele ćn vremea rugaciunii mintea smerita si sa stinga lumina ei fericita. Vezi ce zice si Sfântul Pavel catre Tit: Dovedeste în învatatura cuvânt sanatos, nestricat si fara vina, pentru ca împotrivitorul sa se rusineze, neavând de zis nimic rau despre noi. Iar fericitul David se roaga zicând: Mântuieste-ma pe mine de clevetirea oamenilor, numind si pe draci oameni pentru firea lor rationala. Dar si Mântuitorul în Evanghelii a numit pe cel ce seamana în noi neghina pacatului om vrajmas. Fie ca sa ne izbavim de el, cu harul lui Hristos si al Dumnezeului nostru, Caruia I se cuvine cinstea si slava în vecii vecilor. Amin. (Evagrie Ponticul)3 27 ˇ Cel ce a dobândit cunostinta si culege din ea rodul placerii nu mai crede dracului slavei desarte, care îi înfatiseaza toate placerile lumii. Caci nu i-ar putea fagadui un mai mare lucru ca vederea duhovniceasca. Câta vreme însa n-am gustat din cunostinta sa ne supunem voiosi ostenelilor cu fapta, aratând lui Dumnezeu tinta noastra: ca toate le facem pentru cunostinta lui. (Evagrie Ponticul)7 ˇ Este de trebuinta sa aratam si caile monahilor care au calatorit mai înainte de noi si pe acelea sa umblam si noi. Caci multe sunt cele facute si zise de ei bine. Între ele si aceasta o zice careva dintre dânsii: Mâncarea mai uscata si vietuirea aspra, împreunata cu dragostea, duce pe monah mai repede la limanul nepatimirii. (Evagrie Ponticul)43 ˇ Ma aflam în miez de zi lânga Sfântul Macarie si, topindu-ma de sete, i-am cerut apa sa beau. Iar el îmi zise: Îndestuleaza-te cu umbra, caci multi calatoresc acum si umbla cu corabiile pe mare si nici pe aceasta nu o au. Apoi marturisindu-i gânduri despre înfrânare, mi-a zis: Îndrazneste, fiule, ca eu în douazeci de ani întregi nu m-am saturat nici de pâine, nici de apa, nici de somn; ci pâinea o mâncam cântarita la cumpana, apa o beam cu masura, si numai rezemându-ma putin de pereti furam oleaca somn. (Evagrie Ponticul)38 ˇ Mintea care hoinareste o statorniceste citirea, privegherea si rugaciunea; pofta aprinsa o stinge foamea, osteneala si singuratatea; iar mânia o domoleste desavârsit cântarea de psalmi, îndelunga rabdare si mila. (Evagrie Ponticul)27 ˇ Mai întâi roaga-te pentru dobândirea lacrimilor, ca prin plâns sa înmoi salbaticia ce se afla în sufletul tau; si, dupa ce vei fi marturisit astfel împotriva ta faradelegile tale înaintea Domnului, sa primesti iertare de la El. (Evagrie Ponticul)32 ˇ Foloseste-te de lacrimi pentru a dobândi împlinirea oricarei cereri. Caci foarte mult se bucura Stapânul, când te rogi cu lacrimi. (Evagrie Ponticul)32 ˇ Daca versi izvoare de lacrimi în rugaciunea ta, sa nu te înalti întru tine, ca si cum ai fi mai presus de multi. Caci rugaciunea ta a primit ajutor ca sa poti rascumpara cu draga inima pacatele tale si sa îmblânzesti pe Stapânul prin lacrimi. Deci sa nu întorci spre patima înlaturarea patimilor, ca sa nu mânii si mai mult pe Cel ce ti-a daruit harul. (Evagrie Ponticul)32 ˇ Multi plângând pentru pacate uita de scopul lacrimilor; si asa, pierzându-si mintea, au ratacit. (Evagrie Ponticul)32 ˇ Când te vad dracii râvnind cu adevarat la rugaciune, îti strecoara gândurile unor lucruri asa zise trebuincioase; si dupa putina vreme îti fura amintirea lor, ca miscându-se mintea spre cautarea lor si neaflându-se, sa se descurajeze si sa se întristeze foarte. Apoi, când revine iarasi în rugaciune, îi aduce aminte cele cautate si cele amintite mai-nainte, ca mintea cautând sa le ia la cunostinta, sa piarda rugaciunea, care aduce roade. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Când te va întâmpina o ispita, sau te va atâta o împotrivire, ca sa-ti misti mânia spre cel ce-ti sta împotriva, sau sa spui vreo vorba goala, adu-ti aminte de rugaciune si de porunca dumnezeiasca cu privire la ea, si îndata se va linisti miscarea fara rânduiala din tine.3 40 ˇ Toate câte le vei face pentru a te razbuna pe fratele care te-a nedreptatit îti vor fi spre sminteala în vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)3 40 ˇ Necazul pe care îl rabzi cu buna întelegere te va face sa-i afli rodul în vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)39 40 ˇ Dorind sa te rogi cum trebuie, sa nu întristezi vreun suflet; iar de nu, în desert alergi. (Evagrie Ponticul)3 40 ˇ Lasa-ti darul tau, zice, înaintea altarului si plecând împaca-te mai întâi cu fratele tau, si apoi venind te vei ruga netulburat. Caci amintirea raului înnegreste cugetul celui ce se roaga si întuneca rugaciunile lui. (Evagrie Ponticul)3 40 ˇ Daca esti rabdator, pururea te vei ruga cu bucurie. (Evagrie Ponticul)39 ˇ Rugându-te tu cum trebuie, ti se vor întâmpla astfel de lucruri încât sa ti se para ca ai dreptate sa te folosesti de mânie. Dar nu este nici o mânie dreapta împotriva aproapelui. Caci de vei cauta vei afla ca este cu putinta sa rânduiesti lucrul bine si fara mânie. Deci foloseste-te de tot mestesugul ca sa nu izbucnesti în mânie. (Evagrie Ponticul)3 40 ˇ Uneori stând la rugaciune te vei ruga dintr-odata bine; alteori, chiar ostenindu-te foarte, nu vei ajunge la tinta, ca sa ceri si mai mult, si primind, sa ai un câstig care nu-ti mai poate fi rapit. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Apropiindu-se îngerul, se departeaza gramada toti cei ce ne tulbura, si mintea se afla în multa odihna, rugându-se curat. Alteori, amenintându-se obisnuitul razboi, mintea se lupta si nu poate sa se linisteasca, deoarece s-a amestecat mai-nainte cu felurite patimi. Totusi cerând si mai mult va afla. Caci celui ce bate i se va deschide. (Evagrie Ponticul)40 ˇ De multe ori, rugându-ma, am cerut sa mi se împlineasca ceea ce am socotit eu ca e bine, si am staruit în cerere, silind fara judecata voia lui Dumnezeu; nu i-am lasat Lui ca sa rânduiasca mai bine aceea ce stiu ca este de folos. Iar primind, m-am scârbit pe urma foarte, ca n-am cerut mai bine sa se faca voia lui Dumnezeu. Caci lucrul nu mi-a folosit asa cum credeam. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Ce este binele, daca nu Dumnezeu? Asadar, sa-l lasam Lui toate cele ce ne privesc si ne va fi bine. Caci Cel ce e bun desigur ca e si datatorul darurilor bune. (Evagrie Ponticul)43 ˇ Rugaciunea neîmprastiata este o întelegere suprema a mintii. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Roaga-te mai întâi sa te curatesti de patimi; al doilea, sa te izbavesti de nestiinta si de uitare; al treilea, de toata ispita si parasirea. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Cere în rugaciune numai dreptatea si împaratia, adica virtutea si cunostinta si toate celelalte se vor adauga tie. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Rugându-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna înainte ale sale, ci misca-te pe tine spre gândul înfatisarii tale la judecata. Caci de obicei mintea e foarte rapita de memorie în vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)19 40 ˇ Amintirea îti aduce în vremea rugaciunii sau închipuiri ale lucrurilor de odinioara sau griji noi, sau fata celui ce te-a suparat. Diavolul pizmuieste foarte tare pe omul care se roaga si se foloseste de tot mestesugul ca sa-i întineze scopul. El nu înceteaza prin urmare sa puna în miscare icoanele lucrurilor prin amintire si sa rascoleasca toate patimile prin trup, ca sa-l poata împiedica din drumul sau cel mai bun si din calatoria catre Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28 ˇ Când diavolul cel preaviclean, facând multe, nu poate împiedica rugaciunea dreptului, o lasa pentru putina vreme mai domol si pe urma îl razboieste iarasi pe cel ce se roaga. Caci fie ca-l aprinde pe acesta spre mânie si asa strica starea lui cea buna dobândita prin rugaciune, fie ca-l atâta la placere patimasa si asa îi pângareste mintea. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Dupa ce te-ai rugat cum trebuie, asteapta cele ce nu trebuie si stai barbateste pazind rodul tau. Caci spre aceasta ai fost rânduit dintru început, ca sa lucrezi si sa pastrezi. Asadar, dupa ce-ai lucrat, nu cumva sa lasi nepazit ceea ce ai facut. Iar de nu, n-ai folosit nimic rugându-te. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Tot razboiul ce se aprinde între noi si dracii necurati nu se poarta pentru altceva decât pentru rugaciunea duhovniceasca. Caci lor le este foarte potrivnica si urâta, iar noua foarte mântuitoare si placuta. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Ce vor dracii sa lucreze în noi? Lacomia pântecelui, curvia, iubirea de argint, mânia, tinerea minte a raului si celelalte patimi, ca îngrosându-se mintea prin ele sa nu se poata ruga cum trebuie. Caci stârnindu-se patimile partii nerationale nu o lasa sa se miste cu buna judecata. (Evagrie Ponticul)27 ˇ Cultivam virtutile pentru ratiunile fapturilor si pe acestea le cautam pentru Ratiunea care le-a dat fiinta. Iar aceasta obisnuieste sa se descopere în starea de rugaciune. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Starea de rugaciune este o dispozitie nepatimasa, câstigata prin deprindere, care rapeste mintea înteleapta spre înaltimea spirituala, prin dragoste desavârsita. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Cel ce a atins nepatimirea, înca nu se roaga cu adevarat. Caci poate sa urmareasca niscai cugetari simple si sa fie rapit de istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28 40 ˇ Când mintea zaboveste în ideile simple ale lucrurilor, înca nu a ajuns la locul rugaciunii. Caci poate sa se afle necontenit în contemplatia lucrurilor si sa flecareasca despre întelesurile lor, care, desi sunt idei simple, dar exprimând vederi de-ale lucrurilor, dau mintii forma si chipul lor si o duc departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28 40 ˇ Pâna ce mintea nu s-a ridicat mai presus de contemplarea firii trupesti, înca n-a privit locul lui Dumnezeu. Caci poate sa se afle în cunostinta celor inteligibile si sa se faca felurita ca ele. (Evagrie Ponticul)7 ˇ Daca vrei sa te rogi, ai trebuinta de Dumnezeu, care da rugaciune celui ce se roaga. Prin urmare cheama-l pe El, zicând: Sfinteasca-se numele Tau, vie împaratia Ta, adica Duhul Sfânt si Fiul Tau, Cel Unul nascut. Caci asa ne-a învatat, zicând: În Duh si în Adevar se cade sa ne închinam Tatalui. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Cel ce se roaga în Duh si Adevar, nu-L mai preamareste pe Ziditor din fapturi, ci-L preamareste din El însusi. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Daca esti teolog (daca te ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roaga-te cu adevarat; si daca te rogi cu adevarat, esti teolog. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Când mintea ta, cuprinsa de mult dor catre Dumnezeu, pleaca oarecum câte putin din trup si se departeaza de toate gândurile, care vin din simtire, din amintire, sau din starea umorala, umplându-se de evlavie si de bucurie, atunci socoteste ca te-ai apropiat de hotarele rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Duhul Sfânt, patimind împreuna cu noi de slabiciunea noastra, ne cerceteaza si când suntem necurati. Si daca afla numai ca mintea noastra i se roaga cu dragoste de adevar, se salasluieste în ea si alunga toata ceata de gânduri si de întelesuri care o împrejmuiesc, îndemnând-o spre dragostea rugaciunii duhovnicesti. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Ceilalti strecoara în minte gânduri, sau întelesuri, sau vederi prin schimbari în starea trupului. Iar Domnul lucreaza dimpotriva: coborându-se în mintea însasi, aseaza în ea cunostinta celor ce le vrea, si prin minte linisteste neînfrânarea trupului. (Evagrie Ponticul)9 28 ˇ Rugându-te, sa nu dai vreun chip lui Dumnezeu în tine, nici sa nu îngadui mintii tale sa se modeleaza dupa vreo forma, ci apropie-te în chip nematerial de Cel nematerial si vei întelege. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Pazeste-te de cursele celor potrivnici. Caci se întâmpla ca, în vreme ce te rogi curat si netulburat, sa ti se înfatiseze deodata înainte vreun chip strain si ciudat, ca sa te duca la parerea ca Dumnezeu este acolo si sa te înduplece sa crezi ca dumnezeirea este câtimea ce ti s-a descoperit tie deodata. Dar dumnezeirea nu este câtime si nu are chip. (Evagrie Ponticul)9 27 ˇ Când pizmasul diavol nu poate misca memoria în vremea rugaciunii, atunci sileste starea umorala a trupului sa aduca vreo nalucire ciudata înaintea mintii si sa o faca pe aceasta sa primeasca o anumita forma. Iar mintea, având obiceiul sa petreaca în cugetari, usor se încovoaie. Si astfel cel ce sileste spre cunostinta nemateriala si fara forma e amagit, apucând fum în loc de lumina. (Evagrie Ponticul)27 ˇ Stai la straja ta, pazindu-ti mintea de cugetari în vremea rugaciunii, pentru a-si îndeplini rugaciunea si a petrece în linistea ei. Fa asa, pentru ca Cel ce patimeste împreuna cu cei nestiutori sa te cerceteze si pe tine, si atunci vei primi darul atotstralucitor al rugaciunii. (Evagrie Ponticul)28 ˇ Nu vei putea sa te rogi cu curatie pâna ce vei fi împletit cu lucruri materiale si tulburat de griji necontenite. Caci rugaciunea este legatura gândurilor. (Evagrie Ponticul)28 40 ˇ Nu poate cel legat sa alerge, nici mintea ce slujeste patimilor nu poate vedea locul rugaciunii duhovnicesti. Caci este trasa si purtata de gândul patimas si nu va avea o stare neclintita. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Când, în sfârsit, mintea se roaga cu curatie si fara patima, nu mai vin asupra ei dracii din partea stânga, ci din cea dreapta. Caci îi vorbesc de slava lui Dumnezeu si îi aduc înainte vreo forma din cele placute simtirii, încât sa-i para ca a ajuns desavârsit la scopul rugaciunii. Iar aceasta a spus-o un barbat cunoscator ca se înfaptuieste prin patima slavei desarte si prin dracul care s-a atins de creier. (Evagrie Ponticul)27 ˇ Socotesc ca dracul, atingându-se de creier, schimba lumina mintii, precum voieste. În felul acesta este stârnita patima slavei desarte spre gândul de a face mintea sa se pronunte cu usuratate, prin pareri proprii, despre cunostinta dumnezeiasca fiintiala. Unul ca acesta nefiind suparat de patimi trupesti si necurate, ci înfatisându-se zice-se cu curatie, socoteste ca nu se mai petrece în el nici o lucrare potrivnica. De aceea socoteste aratare dumnezeiasca lucrarea savârsita în el de diavolul, care se foloseste de multa patrundere si, prin creier schimba lumina împreunata cu el si îi da, precum am spus, forma care vrea. (Evagrie Ponticul)10 27 ˇ Îngerul lui Dumnezeu, aratându-se, opreste, cu cuvântul numai, lucrarea potrivnica din noi si misca lumina mintii la lucrare fara ratacire. (Evagrie Ponticul)10 ˇ Când socotesti ca nu ai trebuinta de lacrimi în rugaciunea ta pentru pacate, gândeste-te cât de mult te-ai departat de Dumnezeu, având datoria sa fii pururea în El, si vei lacrima cu si mai multa caldura. Astfel, cunoscând masurile tale, vei plânge cu usurinta, dosadindu-te dupa Isaia: Cum, necurat fiind si petrecând în mijlocul unui astfel de popor, adica între potrivnici, îndraznesti sa te înfatisezi înaintea Domnului Savaot?32 ˇ De te rogi cu adevarat vei afla multa întarire si încredintare si îngerii vor veni la tine ca si la Daniil si-ti vor lumina întelesurile celor ce ti se întâmpla. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Cunoaste ca sfintii îngeri ne îndeamna la rugaciune si stau de fata împreuna cu noi, bucurându-se si rugându-se pentru noi. Daca suntem prin urmare cu nepasare si primim gânduri potrivnice, îi amarâm foarte tare, dat fiind ca ei se lupta atâta pentru noi, iar noi nu avem sa ne rugam lui Dumnezeu nici pentru noi însine, ci dispretuind slujba noastra si, parasind pe Stapânul si Dumnezeul acestora, petrecem cu necuratii draci. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Psalmodierea potoleste patimile si face sa se linisteasca neînfrânarea trupului. Iar rugaciunea face mintea sa-si împlineasca propria lucrare. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Rugaciunea este lucrarea demna de vrednicia mintii, sau întrebuintarea cea mai buna si mai curata a ei. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Psalmodierea este un lucru al întelepciunii variate; iar rugaciunea este începutul cunostintei nemateriale si simple. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Cunostinta este tot ce poate fi mai bun, caci este împreuna lucratoare a rugaciunii, trezind din somn puterea de întelegere a mintii, pentru contemplarea cunostintei dumnezeiesti. (Evagrie Ponticul)7 ˇ Chiar daca ti se pare ca esti cu Dumnezeu, pazeste-te de dracul curviei, caci este foarte înselator si cât se poate de pizmas si vrea sa fie mai iute si mai ager ca miscarea si trezirea mintii tale, ca sa o desfaca si de Dumnezeu, când îi sta înainte cu evlavie si frica. (Evagrie Ponticul)4 ˇ Daca te îngrijesti de rugaciune, pregateste-te împotriva navalirii dracilor si rabda cu barbatie biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice si tot trupul ti-l vor chinui. (Evagrie Ponticul)39 40 ˇ Pregateste-te ca un luptator încercat. De vei vedea fara de veste vreo nalucire, nu te clinti. Chiar daca ai vedea sabie scoasa împotriva ta, sau lumina navalind spre vederea ta, nu te tulbura; sau de vei vedea vreo forma urâcioasa si sângeroasa, sa nu-ti slabeasca sufletul. Ci stai drept, marturisind marturisirea cea buna si mai usor vei privi la vrajmasii tai. (Evagrie Ponticul)6 8 39 ˇ Cel ce rabda necazurile va ajunge si la bucurii. Si cel ce staruie în cele neplacute nu va fi lipsit nici de cele placute. (Evagrie Ponticul)39 ˇ Cu dreptate este sa nu-ti ramâna necunoscut nici viclesugul acesta, ca pentru o vreme se despart dracii între ei însisi. Si daca vrei sa ceri ajutor împotriva unora, vin ceilalti în chipuri îngeresti si alunga pe cei dintâi, ca tu sa fii înselat de ei, parându-ti ca sunt îngeri. (Evagrie Ponticul)27 ˇ Îngrijeste-te sa agonisesti multa cugetare smerita si barbatie, si rautatea lor nu se va atinge de sufletul tau si biciul nu se va apropia de cortul tau, ca îngerilor Sai va porunci ca sa te pazeasca pe tine, iar acestia vor izgoni de la tine toata lucrarea potrivnica. (Evagrie Ponticul)8 45 ˇ Cel ce are grija de rugaciune curata, va patimi de la draci: ocari, loviri, strigate si vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si va parasi gândul, zicând catre Dumnezeu: Nu ma voi teme de rele, caci Tu cu mine esti si cele asemenea. În vremea unor astfel de ispite, foloseste-te de rugaciunea scurta si staruitoare. (Evagrie Ponticul)39 40 ˇ De te vor ameninta dracii, aratându-se deodata din vazduh ca sa te înspaimânte si sa-ti rapeasca mintea, sa nu te înfricosezi de ei si sa nu ai nici o grija de amenintarea lor, caci ei se tem de tine, încercând sa vada daca le dai atentie, sau îl dispretuiesti cu desavârsire. (Evagrie Ponticul)8 ˇ Daca stai în rugaciune înaintea lui Dumnezeu Atotstiutorul, Facatorul si Proniatorul tuturor, de ce I te înfatisezi atât de lipsit de judecata, încât îti uiti de frica Lui cea neîntrecuta si tremuri de niste tântari si gândaci? Sau n-ai auzit pe cel ce zice: De Domnul Dumnezeul tau sa te temi, si iarasi: De El se înfricoseaza si tremura toate, de fata puterii Lui si cele urmatoare. (Evagrie Ponticul)8 40 ˇ Cel ce datoreaza zece mii de talanti sa te învete pe tine, ca de nu vei ierta celui ce-ti este dator, nu vei dobândi nici tu iertare. Caci l-a predat pe el, zice, chinuitorilor. (Evagrie Ponticul)3 ˇ Despre frate duhovnicesc am cetit ca, rugându-se el, a venit o napârca si s-a lipit de piciorul lui. Dar el nu a coborât mâinile, mai-nainte de ce nu si-a împlinit rugaciunea obisnuita. Si întru nimic nu s-a vatamat cel ce iubea pe Dumnezeu mai mult decât pe sine însusi. (Evagrie Ponticul)6 8 ˇ Sa ai în rugaciunea ta ochi neîmprastiat si, lepadându-te de trupul si sufletul tau, traieste prin minte.2(Evagrie Ponticul)8 40 ˇ Altui iubitor de Dumnezeu, care-si ocupa mintea cu rugaciunea, umblând prin pustie, i s-au aratat doi îngeri, calatorind împreuna; dar el nu i-a bagat în seama, ca sa nu se pagubeasca de ceea ce-i mai bun. Caci îsi amintea de cuvântul Apostolului, care zice: Nici Începatoriile, nici Puterile nu ne vor putea desparti de dragostea lui Hristos. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Începutul ratacirii mintii este slava desarta. Caci mintea fiind miscata de aceasta, încearca sa margineasca dumnezeirea în chipuri si înfatisari. (Evagrie Ponticul)44 ˇ Rugaciune savârseste acela care totdeauna primul gând al sau ca rod al lui Dumnezeu.40 ˇ Ca monah ce doresti sa te rogi, fugi de orice minciuna si orice juramânt. Iar de nu, în zadar îti iei o înfatisare care nu ti se potriveste. (Evagrie Ponticul)40 ˇ De vrei sa te rogi în duh, nimic sa nu iei de la trup si nu vei avea nour care sa-ti faca umbra în vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Încredinteaza lui Dumnezeu trebuinta trupului si vei întelege ca o poti încredinta si pe a duhului.(Evagrie Ponticul)6 ˇ Nu cauta sa alungi de la tine saracia si strâmtoarea, materiile rugaciunii neîmpovarate. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Ia seama la gânduri când te rogi; daca au încetat cu usurinta, de unde vine aceasta? Ca sa nu cazi în vreo cursa si sa te predai înselat. (Evagrie Ponticul)9 ˇ Uneori dracii îti strecoara si apoi te atâta ca sa te rogi, chipurile, împotriva lor, sau sa le stai împotriva. Si atunci se departeaza de bunavoie, ca sa te înseli, închipuindu-ti despre tine ca ai început sa birui gândurile si sa înfricosezi pe draci. (Evagrie Ponticul)27 ˇ Daca te rogi împotriva patimii, sau a dracului care te supara, adu-ti aminte de Cel ce zice: Voi alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde si nu ma voi întoarce pâna ce nu-i voi nimeri. Asupri-i-voi pe ei si nu vor putea sa stea; cadea-vor sub picioarele mele, si cele urmatoare. Iar acestea le vei spune cu usurinta, daca te vei înarma cu smerita cugetare împotriva vrajmasilor. (Evagrie Ponticul)40 45 ˇ Nu socoti ca ai dobândit virtute, daca n-ai luptat mai înainte pâna la sânge pentru ea. Caci trebuie sa te împotrivesti pacatului pâna la moarte, luptându-te cu el si neslabind, dupa dumnezeiescul Apostol. (Evagrie Ponticul)38 ˇ Daca vei folosi pe vreunul, vei fi ocarât de altul, ca, simtindu-te nedreptatit, sa spui, sau sa faci ceva ce nu se cuvine si în felul acesta sa risipesti rau ceea ce ai adunat bine. Acesta e scopul dracilor. De aceea trebuie sa luam aminte cu întelepciune. (Evagrie Ponticul)10 ˇ Dracii cei vicleni asteapta noaptea ca sa tulbure pe învatatorul duhovnicesc, prin ei însisi; iar ziua, îl învaluiesc prin oameni în strâmtorari, defaimari si primejdii. (Evagrie Ponticul)27 ˇ Nu te teme de nalbitori. Caci desi lovesc calcând si usca întinzând, prin acestea se fac vesmântul stralucitor. (Evagrie Ponticul)39 ˇ Cel ce este stapânit de pacate si de mânii si îndrazneste cu nerusinare sa se întinda la cunostinta lucrurilor mai dumnezeiesti, sau sa se ridice chiar la rugaciunea nemateriala, sa primeasca certarea Apostolului, care-i arata ca nu este fara primejdie pentru el sa se roage cu capul gol, neacoperit; caci un asemenea suflet, zice, trebuie sa aiba pe cap stapânire, pentru îngerii care stau de fata, învelindu-se în cuvenita rusine si smerita cugetare. (Evagrie Ponticul)45 ˇ Precum vederea neacoperita si tare a soarelui din miezul zilei, când lumineaza mai viu, nu foloseste ochiului bolnav, asa nu foloseste nici întiparirea rugaciunii suprafiresti si cu adevarat înfricosate, care se face în duh, mintii patimase si necurate. (Evagrie Ponticul)40 ˇ Atentia mintii cautând rugaciune va afla rugaciune; caci rugaciunea îi urmeaza atentiei mai mult decât orice altceva. De aceea trebuie sa ne sârguim spre ea. (Evagrie Ponticul)28 40 ˇ Lauda rugaciunii nu sta simplu în cantitatea, ci în calitatea ei. Aceasta o arata cei ce s-au suit la templu precum si cuvântul: Iar voi, rugându-va, nu bolborositi si urmatoarele. (Evagrie Ponticul)40
Posted on: Wed, 06 Nov 2013 20:57:29 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015