Daune morale victime acccident criterii de apreciere şi cuantificarea despăgubirii Posted on 22 octombrie 2011 by Artur VUTCOVICI În acest moment, cuantificarea prejudiciului moral (daunele morale) nu este supusă unor criterii legale de determinare, iar jurisprudenţa (precedentul judiciar), în sistemul nostru juridic, nu este izvor de drept, cu excepţia deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a hotărârilor CEDO. Mai mult, jurisprudenţa în materie este absolut neunitară. În absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanţa de judecată în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului auto, importanţa valorilor lezate acesteia, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională. Literatura juridică a definit dauna morală sau prejudiciul moral astfel: dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenta fizică şi psihică a omului, la sănătate și integritate corporală, la cinste, demnitate, onoare, la prestigiu social şi profesional, precum şi a altor valori . În cazul accidentelor rutiere soldate cu victime, Daunele morale sunt consecinţele negative de natură nepatrimonială cauzate unei persoane strict determinate (victima accidentului), prin fapta ilicită şi culpabilă a altei persoane (autorul accidentului), care constau în atingeri aduse personalităţii fizice, psihice şi sociale, prin lezarea unui drept nepatrimonial, prejudiciu a cărui reparare prin compensare bănească urmează regulile răspunderii civile delictuale. Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză mare de aproximare, instanta trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de victimă, atât în plan fizic cât și psihic, importanţa valorilor morale lezate acestuia, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectata situația familială, profesională și socială. Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunţată în recurs, referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale, a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanţa de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei, în cazul infracţiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, asa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilităţile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită. De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate. Astfel, atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit. În conformitate cu Art. 49 pct.1 lit. f) şi a Art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul 5/2010 de punere în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule este prevăzut că, stabilirea despăgubirilor reprezentând daune morale în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, victime ale unui accident rutier, trebuie să fie: “în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.” Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale , dar nici să nu fie derizorii. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în colaborare cu Comisia de Unificare a Practicii Judiciare din România, Consiliul Superior al Magistraturii, reprezentanţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii Curţilor de Apel, preşedinţii de secţii ai Curţilor de Apel şi medici legişti de la Institutul de Medicină Legală “Mina Minovici” trebuie să stabilească criterii obiective şi subiective clare, pentru aprecierea şi stabilirea cuantumului daunelor morale pe care este îndreptăţită să le primească victima sau victimele unui accident rutier, cu titlu de despăgubiri compensatorii pentru vătămări corporale sau deces. Pe cale de consecinţă, propunem de lege ferenda emiterea unui ordin, de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru completarea şi modificarea Art. 49 pct.1 lit. f) şi a Art. 49 pct. 2 lit. d) a Ordinului 5/2010 de punere în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în conformitate cu dispozițiile art. 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) și (27), art. 5 lit. c), art. 8 alin. (1) și ale art. 47 pct. 2 lit. k) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, prin care să se stabilească criterii legale şi concrete de apreciere şi cuantificare a despăgubirilor ce reprezintă daune morale, precum şi bareme sau grile valorice ale daunelor morale, în baza cărora Asigurătorul de răspundere civilă să fie obligat legal să despăgubească. În felul acesta prejudiciul moral devine cert, penalităţile legale de 0,1% pe zi de întârziere îşi produc efectele, despăgubirile integrale vor fi plătite de asigurători prin proceduri extrajudiciare mult mai rapide, în timp real, degrevând instanţele de judecată de acest tip de procese. Astfel, victimele directe și/sau indirecte ale accidentului auto, persoanele vătămate fizic și/sau psiho-afectiv vor beneficia cu adevărat de principiul reparării cu promptitudine și compensării integrale a prejudiciului material și moral suferit. De asemenea, Societăţile de Asigurări şi acţionarii externi ai acestora nu se vor mai îmbogăţi, ca până acum, pe spatele şi în dispreţul păgubiţilor, cu preţul însărăcirii acestor oameni loviţi de tragismul şi urmările dramatice ale unui accident auto.
Posted on: Fri, 02 Aug 2013 04:07:56 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015